1 ق َدْ خَرَجَ مُبَدِّدُ الشُّعُوبِ لِيُهاجِمَكَ يا مَلِكَ أشُّورَ. فَاحْرُسِ الأماكِنَ المُحَصَّنَةَ، راقِبِ الطَّرِيقَ. أعِدَّ تَجهِيزاتِ المَعرَكَةِ، جَهِّزْ نَفسَكَ بِقُوَّةٍ عَظِيمَةٍ.

Nimicitorul porneşte împotriva ta, Ninive; păzeşte cetăţuia! Ia seama la drum! Întăreşte-ţi coapsele! Adună-ţi toată puterea!...

2 ل ِأنَّ اللهَ سَيَرُدُّ مَجدَ يَعقُوبَ، لِيَكُونَ كَمَجدِ إسْرائِيلَ. فَقَدْ أخرَبَهُمُ المُخَرِّبُونَ، وَقَدْ أتلَفُوا كُرُومَ إسْرائِيلَ.

Căci Domnul aşează iarăş slava lui Iacov şi o face iarăş ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jăfuit jăfuitorii şi le-au stricat butucii de vie...

3 ت ُرُوسُ محارِبيهِ حَمراءُ، وَثِيابُ جُنُودِهِ قُرمُزِيَّةٌ. مَعدِنُ المَرْكَبةِ يَلمَعُ كَالنّارِ، فِي يَومِ استِعدادِهِ لِلمَعرَكَةِ، وَالرِّماحُ مُهتَزَّةٌ.

Scuturile vitejilor săi sînt roşi, războinicii sînt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carăle de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se învîrtesc.

4 ت َندَفِعُ المَركَباتُ بِعُنْفٍ فِي الشَّوارِعِ، تَتَسابَقُ مَعاً فِي السّاحاتِ. يَبدُونَ مِثلَ مَشاعِلَ. يَندَفِعُونَ كَالبَرقِ.

Duruiesc carăle pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă sînt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele...

5 ي ُعطِي المُبَدِّدُ أوامِرَ لِقادَتِهِ، فَيَتَعَثَّرُونَ إذْ يَتَقَدَّمُونَ. يُسرِعُونَ إلَى السُّورِ، وَيَنْصِبُونَ بُرُوجَ الحِصارِ.

El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, şi se gătesc de apărare...

6 ا نفَتَحَتْ أبوابُ الفَيَضانِ، وَانْهارَ قَصْرُ المَلِكِ.

Porţile dela rîuri sînt deschise, şi palatul se prăbuşeşte!...

7 ت ُجَرَّدُ المَلِكَةُ وَتُسْبَى، وَتُؤْخَذُ جَوارِيها بَعِيداً. يَقرَعْنَ عَلَى صُدُورِهِنَّ، وَيَتَنَهَّدْنَ تَنَهُّداً كَهَدِيلِ الحَمامِ.

S'a isprăvit cu ea: este desgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele, şi se bat în piept.

8 ن ِينَوَى مِثلَ بِرْكَةِ ماءٍ يَرْشَحُ ماؤُها مِنْها بِسُرعَةٍ. يَقُولُ قادَتُها: «تَوَقَّفْ! تَوَقَّفْ!» وَلَكِنْ لا يَلْتَفِتُ أحَدٌ.

Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă... Dar iată -i că fug!...,, Staţi! Staţi! Opriţi-vă!... Dar nici unul nu se întoarce...``

9 ا نهَبُوا الفِضَّةَ! انهَبُوا الذَّهَبِ! لا نِهايَةَ لِلكُنُوزِ مِنْ كَثرَتِها، وَفِيها الكَثِيرُ مِنَ الأشياءِ النَّفِيسَةِ.

Jăfuiţi argintul! Jăfuiţi aurul! Acolo sînt comori nesfîrşite, tot felul de bogăţii de lucruri scumpe!

10 ف َراغٌ وَدَمارٌ وَخَرابٌ! ذابَتْ قُلُوبٌ وَارتَعَشَتْ أرجُلٌ مِنَ الخَوفِ. اهتّزَّتِ الأبدانُ وَشَحَبَتِ الوُجُوهُ جَميعاً. وَقَدِ ابيَضَّتْ وُجُوهُهُمْ مِنَ الخَوفِ.

Este jăfuită, pustiită, şi stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, şi toate feţele au îngălbenit.

11 أ ينَ مَسْكِنُ الأُسُودِ، وَعَرِينُ الأشبالِ؟ أينَ المَكانُ الَّذِي ذَهَبَ إلَيهِ الأسَدُ وَاللَّبُؤَةُ، حَيثُ لا يَخشَى جَرْوُ الأسَدِ أذَى؟

Unde este acum culcuşul acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu, fără să -i turbure nimeni?

12 ي َجِدُ الأسَدُ طَعاماً كَثِيراً لِجِرائِهِ، وَيَذبَحُ لِلَبُؤاتِهِ. يَملأُ مَغارَتَهُ بِالفَرائِسِ، وَكُهُوفَهُ بِالَّلَحمِ المُمَزَّقِ.

Leul sfîşia cît îi trebuia pentru puii săi, zugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizuinele de pradă, şi culcuşurile cu ce răpise.

13 ي َقُولُ اللهُ القَدِيرُ: «أنا ضِدُّكِ. سَأُحرِقُ مركباتِكِ حَتَّى لا يَبقَى سِوَى الدُّخانِ، وَسَيُقتَلُ أشبالُكِ فِي المَعرَكَةِ. سَأُخرِجُ فَرائِسَكِ مِنَ الأرْضِ، وَصَوتُ رُسُلِكِ لَنْ يُسمَعَ ثانيةً.»

Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor; în fum îţi voi preface carăle de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îţi voi nimici prada din ţară; şi nu se va mai auzi glasul solilor tăi.