1 و َفِيما بَعْدُ، قالَ أحَدُهُمْ لِيُوسُفَ: «ها أبوْكَ مَرِيضٌ.» فَأخَذَ يُوسُفُ وَلَدَيهِ مَنَسَّى وَأفْرايِمَ مَعَهُ لِرُؤْيَةِ يَعقُوبَ.

După aceea, au venit şi au spus lui Iosif:,, Tatăl tău este bolnav.`` Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.

2 ف َقالَ أحَدُهُمْ لِيَعقُوبَ: «ها قَدْ جاءَ ابْنُكَ يُوسُفُ لِرُؤْيَتِكَ.» فَاسْتَجمَعَ يَعقُوبُ قِواهُ وَاعتَدَلَ فِي جِلْسَتِهِ عَلَى السَّرِيرِ.

Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus:,, Iată că fiul tău Iosif vine la tine.`` Şi Israel şi -a adunat puterile, şi s'a aşezat pe pat.

3 ث ُمَّ قالَ يَعقُوبُ لِيُوسُفَ: «لَقَدْ ظهَرَ لِيَ اللهُ الجَبّارُ فِي لُوزَ، فِي أرْضِ كَنْعانَ وَبارَكَنِي.

Iacov a zis lui Iosif:,, Dumnezeul Cel Atotputernic mi S'a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m'a binecuvîntat.

4 و َقالَ لِي: ‹ها أنا أُعطِيكَ أبْناءَ كَثِيرِينَ، وَأُكَثِّرَكَ وَعائِلَتَكَ عَدَداً. وَسَأجعَلُكَ وَنَسلَكَ مَجمُوعَةَ شُعُوبٍ. وَسَأُعطِي هَذِهِ الأرْضَ لِنَسلِكَ مِنْ بَعدِكَ مُلْكاً أبَدِيّاً.›

El mi -a zis:,, Te voi face să creşti, te voi înmulţi, şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s'o stăpînească pentru totdeauna.

5 و َالآنَ سَيَكُونُ وَلَداكَ اللَّذانِ أنجَبْتَهُما فِي مِصْرَ قَبلَ أنْ آتِيَ إلَيكَ وَلَدَيَّ أنا. إذْ سَيَكُونُ أفْرايِمُ وَمَنَسَّى كَرَأُوبَيْنَ وَشِمْعُونَ.

Acum, cei doi fii, cari ţi s'au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

6 أ مّا الأبْناءُ الَّذِينَ تُنجِبُهُمْ بَعْدَهُما فَيَكُونُونَ لَكَ، وَيَأْخُذُونَ جُزءاً مِنَ الأرْضِ المُخَصَّصَةِ لِأفْرايِمَ وَمَنَسَّى.

Dar copiii, pe cari i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire.

7 و َحِينَ كُنتُ قادِماً مِنْ فَدَّانَ أرامَ، ماتَتْ راحِيلُ فِي الطَّرِيقِ إلَى أرْضِ كَنْعانَ، فَحَزِنْتُ. ماتَتْ قَبلَ مَسافَةٍ قَصِيرَةٍ مِنْ وُصُولِنا إلَى أفْراتَةَ. فَدَفَنْتُها عَلَى طَرِيقِ أفْراتَةَ الَّتِي هِيَ بَيتُ لَحْمِ.»

La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lîngă mine, în ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am îngropat -o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.``

8 و َلَمّا رَأى إسْرائِيلُ ابْنَي يُوسُفَ سَألَ: «مَنْ هَذانِ الوَلَدانِ؟»

Israel s'a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis:,, Cine sînt aceştia?``

9 ف َقالَ يُوسُفُ لِأبِيهِ: «هَذانِ وَلَدايَ اللَّذانِ أعطانِي إيّاهُما اللهُ.» فَقالَ يَعقُوبُ: «قَرِّبْهُما إلَيَّ، وَسَأُبارِكْهُما.»

Iosif a răspuns tatălui său:,, Sînt fiii mei, pe cari mi i -a dat Dumnezeu aici.`` Israel a zis:,, Apropie -i, te rog, de mine, ca să -i binecuvintez.``

10 و َكانَتْ عَينا إسْرائِيلَ ضَعِيفَتَينِ مِنَ الشَّيخُوخَةِ. فَلَمْ يَكُنْ يَرَى جَيِّداً. فَلَمّا قَرَّبَ يُوسُفُ ابْنَيهِ مِنْهُ، قَبَّلَهُما يَعقُوبُ وَعانَقَهُما.

Ochii lui Israel erau îngreuiaţi de bătrîneţă, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i -a apropiat de el; şi Israel i -a sărutat, şi i -a îmbrăţişat.

11 ث ُمَّ قالَ إسْرائِيلُ لِيُوسُفَ: «ما تَوَقَّعْتُ أنْ أراكَ ثانِيَةً. لَكِنْ ها قَدْ أكرَمَنِي اللهُ بِرُؤْيَةِ وَلَدَيكَ أيضاً!»

Israel a zis lui Iosif:,, Nu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m'a făcut să-ţi văd şi sămînţa.``

12 ث ُمَّ رَفَعَهُما يُوسُفُ مِنْ حِضْنِ يَعقُوبَ، وَانحَنَى إلَى الأرْضِ أمامَهُ.

Iosif i -a dat la o parte de lîngă genunchii tatălui său, şi s'a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.

13 و َحَمَلَهُما كِلَيهِما، وَوَضَعَ أفْرايِمَ إلَى يَمِينِهِ، أي إلَى يَسارِ إسْرائِيلَ. وَوَضَعَ مَنَسَّى إلَى يَسارِهِ، أي إلَى يَمِينِ إسْرائِيلَ. ثُمَّ قَرَّبَهُما إلَيهِ ثانِيَةً.

Apoi Iosif i -a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreaptă, la stînga lui Israel, şi pe Manase cu mîna stîngă, la dreapta lui Israel, şi i -a adus aproape de el.

14 ف َمَدَّ إسْرائِيلُ يَدَهُ اليُمْنَى وَوَضَعَها عَلَى رَأْسِ أفْرايِمَ، وَاليُسْرَى عَلَى رَأْسِ مَنَسَّى، وَذِراعاهُ مُتَصالِبَتانِ. وَكانَ مَنَسَّى هُوَ البِكْرَ.

Israel şi -a întins mîna dreaptă şi a pus -o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînăr, iar mîna stîngă a pus -o pe capul lui Manase; înadins şi -a încrucişat mînile astfel, căci Manase era cel dintîi născut.

15 ث ُمَّ بارَكَ إسْرائِيلُ يُوسُفَ وَقالَ: «أدعُو اللهَ الَّذِي عَبَدَهُ أبَوايَ إبْراهِيمُ وَإسْحاقُ، اللهَ الَّذِي كانَ راعِيَّ كُلَّ حَياتِي إلَى هَذا اليَوْمِ.

A binecuvîntat pe Iosif, şi a zis:,, Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m'a călăuzit de cînd m'am născut, pînă în ziua aceasta,

16 م َلاكَ اللهِ الَّذِي خَلَّصَنِي مِنْ كُلِّ أذَىً، أنْ يُبارِكَ هَذَينِ الوَلَدينِ. وَأنْ يَجعَلَ اسْمِيَ، وَاسْم أبَوَيَّ إبْراهِيمَ وَإسْحاقَ يَعِيشُ فِيهِما. وَأنْ يُكَثِّرَ نَسلَهُما فِي الأرْضِ.»

Îngerul, care m'a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult în mijlocul ţării!``

17 و َانتَبَهَ يُوسُفُ إلَى أنَّ أباهُ يَضَعُ يَدَهُ اليُمْنَى عَلَى رَأْسِ أفْرايِمَ، فَاسْتَاءَ مِنْ ذَلِكَ. فَأخَذَ يَدَ أبِيهِ وَحاوَلَ إزاحَتَها عَنْ رَأْسِ أفْرايِمَ إلَى رَأْسِ مَنَسَّى،

Lui Iosif nu i -a venit bine cînd a văzut că tatăl său îşi pune mîna dreaptă pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatălui său, ca s'o ia de pe capul lui Efraim, şi s'o îndrepte pe al lui Manase.

18 و َهُوَ يَقُولُ لِأبِيهِ: «لَيسَ هَكَذا، يا أبِي! فَهَذا هُوَ البِكْرُ. فَضَعْ يَدَكَ اليُمْنَى عَلَى رَأْسِهِ.»

Şi Iosif a zis tatălui său:,, Nu aşa, tată, căci acela este cel întîi născut; pune-ţi mîna dreaptă pe capul lui.``

19 ف َرَفَضَ أبوهُ وَقالَ: «أعلَمُ ذَلِكَ، يا ابْنِي، أعلَمُ. وَهُوَ أيضاً سَيَصِيرُ شَعباً. وَهُوَ أيضاً سَيَصِيرُ عَظِيماً. لَكِنَّ أخاهُ الأصْغَرَ سَيَصِيرُ أعظَمَ مِنْهُ. وَسَيَكُونُ نَسلُهُ مَجمُوعَةً مِنَ الشُّعُوبِ.»

Tatăl său n'a vrut, ci a zis:,,Ştiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; şi sămînţa lui va ajunge o ceată de neamuri.``

20 ف َبارَكَهُما إسْرائِيلُ فِي ذَلِكَ اليَوْمِ وَقالَ: «حَينُ يُرِيدُ بَنو إسْرائِيلَ أنْ يُبارِكُوا أحَداً سَيَقُولُونَ: ‹لَيتَ اللهَ يَجعَلُكَ كَأفْرايِمَ وَكَمَنَسَّى.›» فَقَدَّمَ اسْمَ أفْرايِمَ عَلى اسْمِ مَنَسَّى!

El i -a binecuvîntat în ziua aceea, şi a zis:,, Numele tău îl vor întrebuinţa Israeliţii cînd vor binecuvînta, zicînd:, Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S'a purtat cu Efraim şi cu Manase!`` Şi a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase.

21 ث ُمَّ قالَ إسْرائِيلُ لِيُوسُفَ: «ها أنا أحتَضِرُ. لَكِنَّ اللهَ سَيَكُونُ مَعَكَ، وَسَيَرُدُّكَ إلَى أرْضِ آبائِكَ.

Israel a zis lui Iosif:,, Iată că în curînd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce înapoi în ţara părinţilor voştri.

22 و َسَأُعطِيكَ حِصَّةً زِيادَةً عَلَى حِصَصِ إخْوَتِكَ مِنَ الأرْضِ الَّتِي أخَذْتُها مِنَ الأمُورِيِّينَ بِسَيفِي وَقَوْسِي.»

Îţi dau, mai mult decît fraţilor tăi, o parte, pe care am luat -o din mîna Amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.``