1 ا سْمَعْ يا اللهُ صَلاتِي. لَيتَ استِغاثَتِي تَصِلُ إلَى أُذُنَيكَ.

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

2 ل ا تَتَجاهَلْنِي فِي وَقتِ ضِيقِي هَذا! أمِلْ إلَيَّ أُذُنَكَ حِينَ أستَنجِدُ بِكَ، وَأسرِعْ إلَى مَعُونَتِي.

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

3 ت َصاعَدَتْ كَالدُّخانِ حَياتِي. وَالتُهِمَتْ عِظامِي كَما بِلَهَبٍ مُتَّقِدٍ.

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

4 ك َعُشبٍ يابِسٍ ذَبُلَ قَلْبِي، لأنِّي نَسِيتُ أنْ آكُلَ طَعامِي.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

5 ت َفَجَّعْتُ طَوِيلاً، حَتَّى تَدَلَّى جِلدِي مِنْ عِظامِي.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

6 و َحِيدٌ أنا كَبُومَةِ الصَّحراءِ، كَبُومَةٍ بَينَ الخِرَبِ.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

7 ب َقِيتُ مُؤَرَّقاً، أنا كَعُصفُورٍ وَحِيدٍ عَلَى السَّطحِ.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

8 ع َلَى الدَّوامِ يُهِينُنِي أعدائِي، بِي يَهزَأُونَ وَإيّايَ يَلعَنُونَ.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

9 ل َمْ أتَناوَلْ غَيرَ الحُزنِ طَعاماً، وَلا غَيرَ الدُّمُوعِ شَراباً.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

10 ه َذا كُلُّهُ صارَ بِسَبَبِ غَضَبِكَ العَظِيمِ. فَقَدِ التَقَطْتَنِي وَقَذَفْتَ بِي بَعِيداً.

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

11 م ا حَياتِي إلّا ظِلٌّ يَخبُو. وَأنا أذبُلُ كَعُشبٍ يابِسٍ.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

12 أ مّا أنتَ يا اللهُ فَسَتَظَلُّ إلَى الأبَدِ مُتَوَّجاً! وَسَيَظَلُّ ذِكرُ اسْمِكَ جِيلاً بَعدَ جِيلٍ!

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

13 أ ظهِرْ لِصِهْيَوْنَ رَحْمَتَكَ. آنَ أوانُ تَعزِيَتِها، وَقتُها حانَ.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

14 ي َتُوقُ خُدّامُكَ إلَى رُؤيَةِ حِجارَتِها. وَيُحِبُّونَ غُبارَ شَوارِعِها!

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

15 ع ِندَئِذٍ سَتَخافُ الشُّعُوبُ الأُخرَى اسْمَ اللهِ. وَيُكرِمُ مُلُوكُهُمْ مَجدَكَ!

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

16 ل أنَّ اللهَ سَيُعِيدُ بِناءَ صِهْيَوْنَ، وَسَيَظهَرُ هُناكَ فِي مَجدِهِ!

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

17 ي َنتَبِهُ اللهُ إلَى صَلَواتِ المُحتاجِينَ، وَلا يَتَجاهَلُها.

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

18 ا كتُبُوا هَذِهِ الأُمُورَ لِلأجيالِ القادِمَةِ، لِكَي يُسَبِّحَ ياه أُناسٌ لَمْ يُولَدُوا بَعْدُ.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

19 م ِنْ عَرشِهِ السّامِي فِي السَّماءِ أطَلَّ اللهُ عَلَى الأرْضِ.

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

20 أ طَلَّ لِكَي يَسمَعَ أنّاتِ الأسرَى وَيُحَرِّرَ المَحكُومَ عَلَيهِمْ بِالمَوْتِ،

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

21 ل ِكَي يَتَحَدَّثُوا عَنِ اسْمَ اللهِ فِي صِهْيَوْنَ، وَيُقَدِّمُوا تَسابِيحَهُ فِي القُدسِ

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

22 ع ِندَ اجتماعِ الشُّعُوبِ وَالمَمالِكِ مَعاً لِيَعبُدُوا اللهَ.

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

23 ت َخُورُ عَلَى الطَّرِيقِ قُوَّتِي، وَتُقَصَّرُ حَياتِي!

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

24 ف َأقُولُ: «يا إلَهِي، لا تَأخُذْ حَياتِي فِي مُنتَصَفِ عُمْرِي، يا مَنْ تَمتَدُّ سِنينُكَ عَبرَ جَميعِ الأجيالِ.

Eu zic:,, Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

25 م ِنْ قَدِيمٍ وَضَعْتَ أساساتِ الأرْضِ فِي البَدْءِ. وَيَداكَ هُما اللَّتانِ صَنَعَتا السَّماواتِ.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

26 ه ِيَ سَتَفنَى، أمّا أنتَ فَتَبقَى. هِيَ سَتَبلَى كَما يَبلَى الثَّوبُ. كَرِداءٍ سَتَطوِيها، فَتَمضِي بَعِيداً!

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

27 أ مّا أنتَ فَلا تَتَغَيَّرُ أبَداً، وَلا نِهايَةَ لِسَنَواتِ حَياتِكَ.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

28 أ بْناءُ خُدّامِكَ سَيَأتُونَ وَيَمضُونَ، وَسَيَأتِي أبْناءُ خُدّامِكَ لِكَي يَخدِمُوكَ!»

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.