1 O h Señor, escucha mi oración, Y llegue a Ti mi clamor.

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

2 N o escondas de mí Tu rostro en el día de mi angustia; Inclina hacia mí Tu oído; El día en que Te invoco, respóndeme pronto.

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

3 P orque mis días han sido consumidos en humo, Y como brasero han sido quemados mis huesos.

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

4 M i corazón ha sido herido como la hierba y se ha secado, Y hasta me olvido de comer mi pan.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

5 A causa de la intensidad de mi gemido Mis huesos se pegan a la piel.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

6 M e parezco al pelícano del desierto; Como el búho de las soledades he llegado a ser.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

7 N o puedo dormir; Soy cual pájaro solitario sobre un tejado.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

8 M is enemigos me han afrentado todo el día; Los que me escarnecen han usado mi nombre como maldición.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

9 P orque he comido cenizas por pan, Y con lágrimas he mezclado mi bebida,

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

10 A causa de Tu indignación y de Tu enojo; Pues Tú me has levantado y me has rechazado.

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

11 M is días son como sombra que se alarga; Y yo me seco como la hierba.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

12 P ero Tú, Señor, permaneces para siempre, Y Tu nombre por todas las generaciones.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

13 T e levantarás y tendrás compasión de Sion, Porque es tiempo de apiadarse de ella, Pues ha llegado la hora.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

14 C iertamente Tus siervos se deleitan en sus piedras, Y se apiadan de su polvo.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

15 L as naciones temerán el nombre del Señor, Y todos los reyes de la tierra, Su gloria.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

16 P orque el Señor ha edificado a Sion, Y se ha manifestado en Su gloria.

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

17 H a considerado la oración de los menesterosos, Y no ha despreciado su plegaria.

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

18 E sto se escribirá para las generaciones futuras, Para que un pueblo aún por crear alabe al Señor.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

19 P ues El miró desde Su excelso santuario; Desde el cielo el Señor se fijó en la tierra,

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

20 P ara oír el gemido de los prisioneros, Para poner en libertad a los condenados a muerte;

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

21 P ara que los hombres anuncien en Sion el nombre del Señor Y Su alabanza en Jerusalén,

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

22 C uando los pueblos y los reinos se congreguen a una Para servir al Señor.

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

23 E l debilitó mis fuerzas en el camino; Acortó mis días.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

24 D ije: “Dios mío, no me lleves a la mitad de mis días; Tus años son por todas las generaciones.

Eu zic:,, Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

25 D esde la antigüedad Tú fundaste la tierra, Y los cielos son la obra de Tus manos.

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

26 E llos perecerán, pero Tú permaneces. Todos ellos como una vestidura se desgastarán, Como vestido los cambiarás, y serán cambiados.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

27 P ero Tú eres el mismo, Y Tus años no tendrán fin.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

28 L os hijos de Tus siervos permanecerán, Y su descendencia será establecida delante de Ti.”

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.