1 B endice, alma mía, al Señor. Señor, Dios mío, cuán grande eres; Te has vestido de esplendor y de majestad,

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

2 C ubriéndote de luz como con un manto, Extendiendo los cielos como una cortina.

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

3 E l es el que pone las vigas de Sus altos aposentos en las aguas; El que hace de las nubes Su carroza; El que anda sobre las alas del viento;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

4 Q ue hace de los vientos Sus mensajeros, Y de las llamas de fuego Sus ministros.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

5 E l estableció la tierra sobre sus cimientos, Para que jamás sea sacudida.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

6 L a cubriste con el abismo como con un vestido; Las aguas estaban sobre los montes.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

7 A Tu reprensión huyeron, Al sonido de Tu trueno se precipitaron.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

8 S e levantaron los montes, se hundieron los valles, Al lugar que Tú estableciste para ellos.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

9 P usiste un límite que no pueden cruzar, Para que no vuelvan a cubrir la tierra.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

10 E l hace brotar manantiales en los valles, Corren entre los montes;

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

11 D an de beber a todas las bestias del campo, Los asnos monteses mitigan su sed.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

12 J unto a ellos habitan las aves de los cielos, Elevan sus trinos entre las ramas.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

13 E l riega los montes desde Sus aposentos, Del fruto de Sus obras se sacia la tierra.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

14 E l hace brotar la hierba para el ganado, Y las plantas para el servicio del hombre, Para que él saque alimento de la tierra,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

15 Y vino que alegra el corazón del hombre, Para que haga brillar con aceite su rostro, Y alimento que fortalece el corazón del hombre.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

16 L os árboles del Señor se sacian, Los cedros del Líbano que El plantó,

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

17 D onde hacen sus nidos las aves, Y la cigüeña, cuya morada está en los cipreses.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

18 L os montes altos son para las cabras monteses; Las peñas son refugio para los tejones.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

19 E l hizo la luna para señalar las estaciones; El sol conoce el lugar de su ocaso.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

20 T ú ordenas la oscuridad y se hace de noche, En ella andan todas las bestias del bosque.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

21 R ugen los leoncillos tras su presa, Y buscan de Dios su comida.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

22 A l salir el sol se esconden, Y se echan en sus guaridas.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

23 S ale el hombre a su trabajo, Y a su labor hasta el atardecer.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

24 ¡ Cuán numerosas son Tus obras, oh Señor! Con sabiduría las has hecho todas; Llena está la tierra de Tus posesiones.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

25 H e allí el mar, grande y anchuroso, En el cual se mueve un sinnúmero De animales tanto pequeños como grandes.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

26 A llí surcan las naves, Y el Leviatán (monstruo marino) que hiciste para que jugara en él.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27 T odos ellos esperan en Ti Para que les des su comida a su tiempo.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

28 T ú les das, ellos recogen; Abres Tu mano, se sacian de bienes.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

29 E scondes Tu rostro, se turban; Les quitas el aliento, expiran, Y vuelven al polvo.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

30 E nvías Tu Espíritu, son creados, Y renuevas la superficie de la tierra.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

31 ¡ Sea para siempre la gloria del Señor! ¡Alégrese el Señor en sus obras!

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

32 E l mira a la tierra, y ella tiembla; Toca los montes, y humean.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

33 A l Señor cantaré mientras yo viva; Cantaré alabanzas a mi Dios mientras yo exista.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

34 S éale agradable mi meditación; Yo me alegraré en el Señor.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

35 S ean consumidos de la tierra los pecadores, Y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, al Señor. ¡Aleluya!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!