1 B endice, alma mía, a Jehová. Jehová Dios mío, mucho te has engrandecido; Te has vestido de gloria y de magnificencia.

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

2 E l que se cubre de luz como de vestidura, Que extiende los cielos como una cortina,

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

3 Q ue establece sus aposentos entre las aguas, El que pone las nubes por su carroza, El que anda sobre las alas del viento;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

4 E l que hace a los vientos sus mensajeros, Y a las flamas de fuego sus ministros.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

5 E l fundó la tierra sobre sus cimientos; No será jamás removida.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

6 C on el abismo, como con vestido, la cubriste; Sobre los montes estaban las aguas.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

7 A tu reprensión huyeron; Al sonido de tu trueno se apresuraron;

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

8 S ubieron los montes, descendieron los valles, Al lugar que tú les fundaste.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

9 L es pusiste término, el cual no traspasarán, Ni volverán a cubrir la tierra.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

10 T ú eres el que envía las fuentes por los arroyos; Van entre los montes;

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

11 D an de beber a todas las bestias del campo; Mitigan su sed los asnos monteses.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

12 A sus orillas habitan las aves de los cielos; Cantan entre las ramas.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

13 E l riega los montes desde sus aposentos; Del fruto de sus obras se sacia la tierra.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

14 E l hace producir el heno para las bestias, Y la hierba para el servicio del hombre, Sacando el pan de la tierra,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

15 Y el vino que alegra el corazón del hombre, El aceite que hace brillar el rostro, Y el pan que sustenta la vida del hombre.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

16 S e llenan de savia los árboles de Jehová, Los cedros del Líbano que él plantó.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

17 A llí anidan las aves; En las hayas hace su casa la cig: ueña.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

18 L os montes altos para las cabras monteses; Las peñas, madrigueras para los conejos.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

19 H izo la luna para los tiempos; El sol conoce su ocaso.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

20 P ones las tinieblas, y es la noche; En ella corretean todas las bestias de la selva.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

21 L os leoncillos rugen tras la presa, Y para buscar de Dios su comida.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

22 S ale el sol, se recogen, Y se echan en sus cuevas.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

23 S ale el hombre a su labor, Y a su labranza hasta la tarde.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

24 C uán innumerables son tus obras, oh Jehová! Hiciste todas ellas con sabiduría; La tierra está llena de tus beneficios.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

25 H e allí el grande y anchuroso mar, En donde se mueven seres innumerables, Seres pequeños y grandes.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

26 A llí andan las naves; Allí este leviatán que hiciste para que jugase en él.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27 T odos ellos esperan en ti, Para que les des su comida a su tiempo.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

28 L es das, recogen; Abres tu mano, se sacian de bien.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

29 E scondes tu rostro, se turban; Les quitas el hálito, dejan de ser, Y vuelven al polvo.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

30 E nvías tu Espíritu, son creados, Y renuevas la faz de la tierra.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

31 S ea la gloria de Jehová para siempre; Alégrese Jehová en sus obras.

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

32 E l mira a la tierra, y ella tiembla; Toca los montes, y humean.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

33 A Jehová cantaré en mi vida; A mi Dios cantaré salmos mientras viva.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

34 D ulce será mi meditación en él; Yo me regocijaré en Jehová.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

35 S ean consumidos de la tierra los pecadores, Y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, a Jehová. Aleluya.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!