1 L a mujer sabia edifica su casa; Mas la necia con sus manos la derriba.

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -

2 E l que camina en su rectitud teme a Jehová; Mas el de caminos pervertidos lo menosprecia.

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -

3 E n la boca del necio está la vara de la soberbia; Mas los labios de los sabios los guardarán.

În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -

4 S in bueyes el granero está vacío; Mas por la fuerza del buey hay abundancia de pan.

Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -

5 E l testigo verdadero no mentirá; Mas el testigo falso hablará mentiras.

Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

6 B usca el escarnecedor la sabiduría y no la halla; Mas al hombre entendido la sabiduría le es fácil.

Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -

7 V ete de delante del hombre necio, Porque en él no hallarás labios de ciencia.

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -

8 L a ciencia del prudente está en entender su camino; Mas la indiscreción de los necios es engaño.

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -

9 L os necios se mofan del pecado; Mas entre los rectos hay buena voluntad.

Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -

10 E l corazón conoce la amargura de su alma; Y extraño no se entremeterá en su alegría.

Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -

11 L a casa de los impíos será asolada; Pero florecerá la tienda de los rectos.

Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -

12 H ay camino que al hombre le parece derecho; Pero su fin es camino de muerte.

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -

13 A un en la risa tendrá dolor el corazón; Y el término de la alegría es congoja.

De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -

14 D e sus caminos será hastiado el necio de corazón; Pero el hombre de bien estará contento del suyo.

Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -

15 E l simple todo lo cree; Mas el avisado mira bien sus pasos.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -

16 E l sabio teme y se aparta del mal; Mas el insensato se muestra insolente y confiado.

Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -

17 E l que fácilmente se enoja hará locuras; Y el hombre perverso será aborrecido.

Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -

18 L os simples heredarán necedad; Mas los prudentes se coronarán de sabiduría.

Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -

19 L os malos se inclinarán delante de los buenos, Y los impíos a las puertas del justo.

Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -

20 E l pobre es odioso aun a su amigo; Pero muchos son los que aman al rico.

Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -

21 P eca el que menosprecia a su prójimo; Mas el que tiene misericordia de los pobres es bienaventurado.

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -

22 ¿ No yerran los que piensan el mal? Misericordia y verdad alcanzarán los que piensan el bien.

În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

23 E n toda labor hay fruto; Mas las vanas palabras de los labios empobrecen.

Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -

24 L as riquezas de los sabios son su corona; Pero la insensatez de los necios es infatuación.

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -

25 E l testigo verdadero libra las almas; Mas el engañoso hablará mentiras.

Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -

26 E n el temor de Jehová está la fuerte confianza; Y esperanza tendrán sus hijos.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -

27 E l temor de Jehová es manantial de vida Para apartarse de los lazos de la muerte.

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -

28 E n la multitud del pueblo está la gloria del rey; Y en la falta de pueblo la debilidad del príncipe.

Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -

29 E l que tarda en airarse es grande de entendimiento; Mas el que es impaciente de espíritu enaltece la necedad.

Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -

30 E l corazón apacible es vida de la carne; Mas la envidia es carcoma de los huesos.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -

31 E l que oprime al pobre afrenta a su Hacedor; Mas el que tiene misericordia del pobre, lo honra.

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -

32 P or su maldad será lanzado el impío; Mas el justo en su muerte tiene esperanza.

Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -

33 E n el corazón del prudente reposa la sabiduría; Pero no es conocida en medio de los necios.

Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -

34 L a justicia engrandece a la nación; Mas el pecado es afrenta de las naciones.

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -

35 L a benevolencia del rey es para con el servidor entendido; Mas su enojo contra el que lo averg: uenza.

Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.