1 S eñor, tú nos has sido refugio De generación en generación.

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

2 A ntes que naciesen los montes Y formases la tierra y el mundo, Desde el siglo y hasta el siglo, tú eres Dios.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

3 V uelves al hombre hasta ser quebrantado, Y dices: Convertíos, hijos de los hombres.

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

4 P orque mil años delante de tus ojos Son como el día de ayer, que pasó, Y como una de las vigilias de la noche.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5 L os arrebatas como con torrente de aguas; son como sueño, Como la hierba que crece en la mañana.

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

6 E n la mañana florece y crece; A la tarde es cortada, y se seca.

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7 P orque con tu furor somos consumidos, Y con tu ira somos turbados.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

8 P usiste nuestras maldades delante de ti, Nuestros yerros a la luz de tu rostro.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9 P orque todos nuestros días declinan a causa de tu ira; Acabamos nuestros años como un pensamiento.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10 L os días de nuestra edad son setenta años; Y si en los más robustos son ochenta años, Con todo, su fortaleza es molestia y trabajo, Porque pronto pasan, y volamos.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11 ¿ Quién conoce el poder de tu ira, Y tu indignación según que debes ser temido?

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12 E nséñanos de tal modo a contar nuestros días, Que traigamos al corazón sabiduría.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

13 V uélvete, oh Jehová; ¿hasta cuándo? Y aplácate para con tus siervos.

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

14 D e mañana sácianos de tu misericordia, Y cantaremos y nos alegraremos todos nuestros días.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15 A légranos conforme a los días que nos afligiste, Y los años en que vimos el mal.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

16 A parezca en tus siervos tu obra, Y tu gloria sobre sus hijos.

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17 S ea la luz de Jehová nuestro Dios sobre nosotros, Y la obra de nuestras manos confirma sobre nosotros; Sí, la obra de nuestras manos confirma.

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!