1 ( Ein Gebet Mose's, des Mannes Gottes.) HERR, Gott, du bist unsre Zuflucht für und für.

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

2 E he denn die Berge wurden und die Erde und die Welt geschaffen wurden, bist du, Gott, von Ewigkeit zu Ewigkeit,

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

3 d er du die Menschen lässest sterben und sprichst: Kommt wieder, Menschenkinder!

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

4 D enn tausend Jahre sind vor dir wie der Tag, der gestern vergangen ist, und wie eine Nachtwache.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5 D u lässest sie dahinfahren wie einen Strom; sie sind wie ein Schlaf, gleichwie ein Gras, das doch bald welk wird,

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

6 d as da frühe blüht und bald welk wird und des Abends abgehauen wird und verdorrt.

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7 D as macht dein Zorn, daß wir so vergehen, und dein Grimm, daß wir so plötzlich dahinmüssen.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

8 D enn unsere Missetaten stellst du vor dich, unsre unerkannte Sünde ins Licht vor deinem Angesicht.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9 D arum fahren alle unsere Tage dahin durch deinen Zorn; wir bringen unsre Jahre zu wie ein Geschwätz.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10 U nser Leben währet siebzig Jahre, und wenn's hoch kommt, so sind's achtzig Jahre, und wenn's köstlich gewesen ist, so ist es Mühe und Arbeit gewesen; denn es fährt schnell dahin, als flögen wir davon.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11 W er glaubt aber, daß du so sehr zürnest, und wer fürchtet sich vor solchem deinem Grimm?

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12 L ehre uns bedenken, daß wir sterben müssen, auf daß wir klug werden.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

13 H ERR, kehre doch wieder zu uns und sei deinen Knechten gnädig!

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

14 F ülle uns früh mit deiner Gnade, so wollen wir rühmen und fröhlich sein unser Leben lang.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15 E rfreue uns nun wieder, nachdem du uns so lange plagest, nachdem wir so lange Unglück leiden.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

16 Z eige deinen Knechten deine Werke und deine Ehre ihren Kindern.

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17 U nd der HERR, unser Gott, sei uns freundlich und fördere das Werk unsrer Hände bei uns; ja, das Werk unsrer Hände wolle er fördern!

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!