1 S eñor, Tú has sido un refugio para nosotros De generación en generación.

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

2 A ntes que los montes fueran engendrados, Y nacieran la tierra y el mundo, Desde la eternidad y hasta la eternidad, Tú eres Dios.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

3 H aces que el hombre vuelva a ser polvo, Y dices: “Vuelvan, hijos de los hombres.”

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

4 P orque mil años ante Tus ojos Son como el día de ayer que ya pasó, Y como una vigilia de la noche.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5 T ú los has barrido como un torrente, son como un sueño; Son como la hierba que por la mañana reverdece;

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

6 P or la mañana florece y reverdece; Al atardecer se marchita y se seca.

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7 P orque hemos sido consumidos con Tu ira, Y por Tu furor hemos sido conturbados.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

8 H as puesto nuestras iniquidades delante de Ti, Nuestros pecados secretos a la luz de Tu presencia.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9 P orque por Tu furor han declinado todos nuestros días; Acabamos nuestros años como un suspiro.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10 L os días de nuestra vida llegan a setenta años; Y en caso de mayor vigor, a ochenta años. Con todo, su orgullo es sólo trabajo y pesar, Porque pronto pasa, y volamos.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11 ¿ Quién conoce el poder de Tu ira, Y Tu furor conforme al temor (a la reverencia) que se debe a Ti?

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12 E nséñanos a contar de tal modo nuestros días, Que traigamos al corazón sabiduría.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

13 V uelve, Señor; ¿hasta cuándo ? Y compadécete de Tus siervos.

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

14 S ácianos por la mañana con Tu misericordia, Y cantaremos con gozo y nos alegraremos todos nuestros días.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15 A légranos conforme a los días que nos afligiste, Y a los años en que vimos adversidad.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

16 S ea manifestada Tu obra a Tus siervos, Y Tu majestad a sus hijos,

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17 Y sea la gracia del Señor nuestro Dios sobre nosotros. Confirma, pues, sobre nosotros la obra de nuestras manos; Sí, la obra de nuestras manos confirma.

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!