1 “ Mi espíritu está quebrantado, mis días extinguidos, El sepulcro está preparado para mí.

Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

2 N o hay sino escarnecedores conmigo, Y mis ojos ven su provocación.

Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

3 C oloca, pues, junto a Ti una fianza para mí; ¿Quién hay que quiera ser mi fiador ?

Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4 P orque has escondido su corazón del entendimiento, Por tanto no los exaltarás.

Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

5 A l que denuncie a sus amigos por una parte del botín, A sus hijos se les debilitarán los ojos.

Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6 P orque El me ha hecho burla del pueblo, Y soy uno a quien los hombres escupen.

M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

7 M is ojos se oscurecen también por el sufrimiento, Y todos mis miembros son como una sombra.

Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

8 L os hombres rectos se quedarán pasmados de esto, Y el inocente se indignará contra el impío.

Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9 S in embargo el justo se mantendrá en su camino, Y el de manos limpias se fortalecerá más y más.

Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

10 P ero vuélvanse todos ustedes, y vengan ahora, Pues no hallo entre ustedes a ningún sabio.

Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

11 M is días han pasado, se deshicieron mis planes, Los deseos de mi corazón.

Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

12 A lgunos convierten la noche en día, diciendo: ‘La luz está cerca,’ en presencia de las tinieblas.

Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

13 S i espero que el Seol (región de los muertos) sea mi casa, Hago mi lecho en las tinieblas;

Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

14 S i digo al hoyo: ‘Mi padre eres tú,’ Y al gusano: ‘Mi madre y mi hermana.’

cînd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

15 ¿ Dónde está, pues, mi esperanza ? Y mi esperanza ¿quién la verá?

Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

16 ¿ Descenderá conmigo al Seol? ¿Nos hundiremos juntos en el polvo? ”

Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``