1 O h Señor, Dios de las venganzas, Oh Dios de las venganzas, ¡resplandece!

Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

2 L evántate, Juez de la tierra; Da su merecido a los soberbios.

Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!

3 ¿ Hasta cuándo los impíos, Señor, Hasta cuándo los impíos se regocijarán ?

Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?

4 C harlan, hablan con arrogancia; Todos los que hacen iniquidad se vanaglorían.

Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.

5 A plastan a Tu pueblo, Señor, Y afligen a Tu heredad.

Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.

6 M atan a la viuda y al extranjero, Y asesinan a los huérfanos.

Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,

7 Y dicen: “El Señor no ve nada Ni hace caso el Dios de Jacob.”

şi zic:,, Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``

8 H agan caso, torpes del pueblo; Necios, ¿cuándo entenderán ?

Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?

9 E l que hizo el oído, ¿acaso no oye? El que dio forma al ojo, ¿acaso no ve?

Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?

10 ¿ No reprenderá el que castiga a las naciones, El que enseña conocimiento al hombre ?

Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?

11 E l Señor conoce los pensamientos del hombre, Sabe que son sólo un soplo.

Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.

12 B ienaventurado el hombre a quien reprendes, Señor, Y lo instruyes en Tu ley;

Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,

13 P ara darle descanso en los días de aflicción, Hasta que se cave una fosa para el impío.

ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!

14 P orque el Señor no abandonará a Su pueblo, Ni desamparará a Su heredad.

Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

15 P orque el juicio volverá a ser justo, Y todos los rectos de corazón lo seguirán.

Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.

16 ¿ Quién se levantará por mí contra los malhechores? ¿Quién me defenderá de los que hacen iniquidad ?

Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

17 S i el Señor no hubiera sido mi ayuda, Pronto habría habitado mi alma en el lugar del silencio.

De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!

18 S i digo: “Mi pie ha resbalado,” Tu misericordia, oh Señor, me sostendrá.

Oridecîte ori zic:,, Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.

19 C uando mis inquietudes se multiplican dentro de mí, Tus consuelos deleitan mi alma.

Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.

20 ¿ Puede ser aliado Tuyo un trono de destrucción, Que planea el mal por decreto ?

Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

21 S e unen contra la vida del justo, Y condenan a muerte al inocente.

Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.

22 P ero el Señor ha sido mi baluarte, Y mi Dios la roca de mi refugio.

Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.

23 E l ha hecho volver sobre ellos su propia iniquidad, Y los destruirá en su maldad; El Señor, nuestro Dios, los destruirá.

El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.