1 A cuérdate, oh Señor, de lo que nos ha sucedido; Mira y ve nuestro oprobio.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

2 N uestra heredad ha pasado a extraños, Nuestras casas a extranjeros.

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

3 H emos quedado huérfanos, sin padre, Nuestras madres, como viudas.

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

4 P or el agua que bebemos tenemos que pagar, Nuestra leña nos llega por precio.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

5 S obre nuestros cuellos están nuestros perseguidores; No hay descanso para nosotros, estamos agotados.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

6 A Egipto y a Asiria nos hemos sometido Para saciarnos de pan.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

7 N uestros padres pecaron, ya no existen, Y nosotros cargamos con sus iniquidades.

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

8 E sclavos dominan sobre nosotros, No hay quien nos libre de su mano.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

9 C on peligro de nuestras vidas conseguimos nuestro pan, Enfrentándonos a la espada en el desierto.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

10 N uestra piel quema como un horno, A causa de los ardores del hambre.

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

11 V iolaron a las mujeres en Sion, A las vírgenes en las ciudades de Judá.

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

12 L os príncipes fueron colgados de sus manos, Los rostros de los ancianos no fueron respetados.

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

13 L os jóvenes trabajaron en el molino, Y los muchachos cayeron bajo el peso de la leña.

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

14 L os ancianos han dejado de estar a las puertas de la ciudad, Los jóvenes de su música.

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

15 H a cesado el gozo de nuestro corazón, Se ha convertido en duelo nuestra danza.

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

16 H a caído la corona de nuestra cabeza. ¡Ay de nosotros, pues hemos pecado!

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

17 P or esto está abatido nuestro corazón, Por estas cosas se nublan nuestros ojos,

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

18 P orque el Monte Sion está asolado; Las zorras merodean en él.

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

19 P ero Tú, oh Señor, reinas para siempre, Tu trono permanece de generación en generación.

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

20 ¿ Por qué Te olvidas para siempre de nosotros, Y nos abandonas a perpetuidad ?

Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

21 R estáuranos a Ti, oh Señor, y seremos restaurados; Renueva nuestros días como antaño,

Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

22 A no ser que nos hayas desechado totalmente, Y estés enojado en gran manera contra nosotros.

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult