1 S eñor, recuerda lo que nos ha sucedido; ¡míranos, y toma en cuenta nuestro oprobio!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

2 N uestra heredad ha pasado a manos ajenas; nuestras casas son ahora de gente extraña.

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

3 N os hemos quedado huérfanos, sin padre; nuestras madres se han quedado como viudas.

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

4 P agamos por el agua que bebemos, y hasta la leña tenemos que comprarla.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

5 E stamos sujetos a la persecución; nos fatigamos, no tenemos reposo.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

6 S uplicantes extendimos la mano a los egipcios, y a los asirios les rogamos saciarnos de pan.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

7 N uestros padres pecaron, y murieron, ¡pero a nosotros nos tocó llevar el castigo!

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

8 A hora los esclavos son nuestros señores, y no hay quien nos libre de sus manos.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

9 D esafiando a los guerreros del desierto, arriesgamos la vida para obtener nuestro pan.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

10 E l hambre nos hace arder en fiebre; ¡tenemos la piel requemada como un horno!

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

11 E n Sión violaron a nuestras mujeres; ¡en las ciudades de Judá violaron a nuestras doncellas!

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

12 A los príncipes los colgaron de las manos; ¡no mostraron ningún respeto por los viejos!

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

13 A nuestros mejores hombres los obligaron a moler; ¡a nuestros niños los agobiaron bajo el peso de la leña!

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

14 Y a no se ven ancianos sentados a la puerta; los jóvenes dejaron de cantar.

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

15 P ara nuestro corazón terminó la alegría; nuestras danzas se volvieron cantos de dolor.

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

16 S e nos cayó de la cabeza la corona; ¡Pobres de nosotros! ¡Somos pecadores!

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

17 P or eso tenemos triste el corazón; por eso los ojos se nos han nublado.

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

18 T an asolado está el monte de Sión que por él merodean las zorras.

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

19 P ero tú, Señor, eres el rey eterno; ¡tu trono permanecerá por toda la eternidad!

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

20 ¿ Por qué te has olvidado de nosotros? ¿Por qué nos has abandonado tanto tiempo?

Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

21 ¡ Restáuranos, Señor, y nos volveremos a ti! ¡Haz de nuestra vida un nuevo comienzo!

Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

22 L o cierto es que nos has desechado; ¡muy grande ha sido tu enojo contra nosotros!

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult