1 E scuchen esto, pueblos todos; escuchen esto, habitantes del mundo entero;

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

2 l o mismo los nobles que los plebeyos, lo mismo los pobres que los ricos.

mici şi mari, bogaţi şi săraci!

3 D e mis labios brotará sabiduría; de mi corazón, sagaces reflexiones.

Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.

4 I nclinaré mi oído a los proverbios y al son del arpa explicaré su sentido.

Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.

5 ¿ Por qué habré de temer en los días aciagos, cuando la maldad de mis opresores me rodea,

Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?

6 c uando los que confían en sus riquezas se jactan de sus muchas posesiones?

Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

7 ¡ Ninguno de ellos puede salvar a su hermano, ni dar nada a Dios a cambio de su vida!

Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

8 E l rescate de una vida tiene un alto precio, y ningún dinero será jamás suficiente

Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

9 p ara que siga con vida para siempre y nunca llegue a experimentar la muerte.

Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.

10 E s evidente que hasta los sabios mueren; que los necios e insensatos perecen por igual, y que a otros les dejan sus riquezas.

Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

11 A lgunos piensan que sus casas serán eternas, y que las habitarán por todas las generaciones, y hasta dan su nombre a las tierras que poseen.

Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.

12 A unque ricos, los mortales no permanecen; lo mismo que las bestias, un día perecen.

Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.

13 E ste camino suyo es una locura, pero sus hijos se complacen en sus dichos,

Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -

14 m ientras la muerte los lleva al sepulcro como un pastor que guía a sus rebaños; será el sepulcro su última morada. Allí desaparecerá su buen semblante, y un día los hombres justos serán sus amos.

Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

15 P ero a mí, Dios me rescatará; ¡Dios me librará del poder del sepulcro!

Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -

16 T ú, no te preocupes cuando veas que otros se hacen ricos y agrandan sus casas,

Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;

17 p ues nada se llevarán cuando mueran; sus riquezas no se las llevarán al sepulcro.

căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

18 A unque se sientan felices mientras vivan, y la gente los alabe cuando prosperen,

Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,

19 u n día irán a reunirse con sus antepasados y nunca más volverán a ver la luz.

căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

20 A unque ricos, los mortales no entienden; lo mismo que las bestias, un día perecen.

Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.