1 Y o soy aquel que ha visto la aflicción bajo el látigo de su enojo.

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

2 M e ha llevado por un sendero no de luz sino de tinieblas.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

3 A todas horas vuelve y revuelve su mano contra mí.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

4 H a hecho envejecer mi carne y mi piel; me ha despedazado los huesos.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

5 H a levantado en torno mío un muro de amargura y de trabajo.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

6 M e ha dejado en las tinieblas, como a los que murieron hace tiempo.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

7 P or todos lados me asedia y no puedo escapar; ¡muy pesadas son mis cadenas!

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

8 G rito pidiéndole ayuda, pero él no atiende mi oración.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

9 H a cercado con piedras mis caminos; me ha cerrado el paso.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

10 C omo un oso en acecho, como león agazapado,

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

11 m e desgarró por completo y me obligó a cambiar de rumbo.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

12 T ensó su arco y me puso como blanco de sus flechas.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

13 M e clavó en las entrañas las saetas de su aljaba.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

14 T odo el tiempo soy para mi pueblo motivo de burla.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

15 ¡ Me ha llenado de amargura! ¡Me ha embriagado de ajenjo!

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

16 M e ha roto los dientes, me ha cubierto de ceniza;

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

17 Y a no sé lo que es tener paz ni lo que es disfrutar del bien,

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

18 y concluyo: «Fuerzas ya no tengo, ni esperanza en el Señor.»

Şi am zis:,, S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

19 T an amargo como la hiel es pensar en mi aflicción y mi tristeza,

Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

20 y lo traigo a la memoria porque mi alma está del todo abatida;

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

21 p ero en mi corazón recapacito, y eso me devuelve la esperanza.

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

22 P or la misericordia del Señor no hemos sido consumidos; ¡nunca su misericordia se ha agotado!

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

23 ¡ Grande es su fidelidad, y cada mañana se renueva!

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

24 P or eso digo con toda el alma: «¡El Señor es mi herencia, y en él confío!»

Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

25 E s bueno el Señor con quienes le buscan, con quienes en él esperan.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

26 E s bueno esperar en silencio que el Señor venga a salvarnos.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

27 E s bueno que llevemos el yugo desde nuestra juventud.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

28 D ios nos lo ha impuesto. Así que callemos y confiemos.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

29 H undamos la cara en el polvo. Tal vez aún haya esperanza.

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

30 D emos la otra mejilla a quien nos hiera. ¡Cubrámonos de afrentas!

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

31 E l Señor no nos abandonará para siempre;

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

32 n os aflige, pero en su gran bondad también nos compadece.

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

33 N o es la voluntad del Señor afligirnos ni entristecernos.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

34 H ay quienes oprimen a todos los encarcelados de la tierra,

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

35 y tuercen los derechos humanos en presencia del Altísimo,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

36 y aun trastornan las causas que defienden. Pero el Señor no lo aprueba.

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

37 ¿ Quién puede decir que algo sucede sin que el Señor lo ordene?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

38 ¿ Acaso lo malo y lo bueno no proviene de la boca del Altísimo?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

39 ¿ Cómo podemos quejarnos, si sufrimos por nuestros pecados?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

40 E xaminemos nuestra conducta; busquemos al Señor y volvámonos a él.

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

41 E levemos al Dios de los cielos nuestras manos y nuestros corazones.

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

42 H emos sido rebeldes y desleales, y tú no nos perdonaste.

Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

43 L leno de ira, no nos perdonaste; ¡nos perseguiste y nos mataste!

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

44 T e envolviste en una nube para no escuchar nuestros ruegos.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

45 E ntre los paganos hiciste de nosotros motivo de vergüenza y de rechazo.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

46 T odos nuestros enemigos nos tuercen la boca;

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

47 s on para nosotros una trampa, ¡son motivo de temor, destrucción y quebranto!

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

48 ¡ Los ojos se me llenan de llanto al ver el desastre de mi ciudad amada!

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

49 M is ojos no dejan de llorar, pues ya no hay remedio,

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

50 a menos que desde los cielos el Señor se digne mirarnos.

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

51 M e llena de tristeza ver el sufrimiento de las mujeres de mi ciudad.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

52 M is enemigos me acosaron sin motivo, como si persiguieran a un ave;

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

53 m e ataron y me arrojaron en un pozo, y sobre mí pusieron una piedra;

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

54 l as aguas me llegaron hasta el cuello, y llegué a darme por muerto.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam:,, Sînt perdut!``

55 D esde el fondo de la cárcel invoqué, Señor, tu nombre,

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

56 y tú oíste mi voz; no cerraste tus oídos al clamor de mis suspiros;

Tu mi-ai auzit glasul:,, Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

57 e l día que te invoqué, viniste a mí y me dijiste: «No tengas miedo.»

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis:,, Nu te teme!``

58 T ú, Señor, me defendiste; me salvaste la vida.

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

59 T ú, Señor, viste mi agravio y viniste en mi defensa;

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

60 t e diste cuenta de que ellos sólo pensaban en vengarse de mí.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

61 T ú, Señor, sabes cómo me ofenden, cómo hacen planes contra mí;

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

62 s abes que mis enemigos a todas horas piensan hacerme daño;

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

63 ¡ en todo lo que hacen soy el tema de sus burlas!

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

64 ¡ Dales, Señor, el pago que merecen sus acciones!

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

65 ¡ Déjalos en manos de su obstinación! ¡Que tu maldición caiga sobre ellos!

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

66 E n tu furor, Señor, ¡persíguelos! ¡Haz que desaparezcan de este mundo!

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``