1 “ Yo Te amo, Señor, fortaleza mía.”

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:),, Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2 E l Señor es mi roca, mi baluarte y mi libertador; Mi Dios, mi roca en quien me refugio; Mi escudo y el poder de mi salvación, mi altura inexpugnable.

Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3 I nvoco al Señor, que es digno de ser alabado, Y soy salvo de mis enemigos.

Eu strig:, Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4 L os lazos de la muerte me cercaron, Y los torrentes de iniquidad me atemorizaron.

Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

5 L os lazos del Seol me rodearon; Las redes de la muerte surgieron ante mí.

mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6 E n mi angustia invoqué al Señor, Y clamé a mi Dios; Desde Su templo oyó mi voz, Y mi clamor delante de El llegó a Sus oídos.

Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

7 E ntonces la tierra se estremeció y tembló; Los cimientos de los montes temblaron Y fueron sacudidos, porque El se indignó.

Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

8 H umo subió de Su nariz, Y el fuego de Su boca consumía; Carbones fueron por él encendidos.

Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

9 T ambién inclinó los cielos, y descendió Con densas tinieblas debajo de Sus pies.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

10 C abalgó sobre un querubín, y voló; Y rápido voló sobre las alas del viento.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

11 D e las tinieblas hizo Su escondedero, Su pabellón a Su alrededor; Tinieblas de las aguas, densos nubarrones.

Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12 P or el fulgor de Su presencia se desvanecieron Sus densas nubes En granizo y carbones encendidos.

Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13 E l Señor también tronó en los cielos, Y el Altísimo dio Su voz: Granizo y carbones encendidos.

Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

14 E l envió Sus flechas, y los dispersó, Y muchos relámpagos, y los confundió.

A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

15 E ntonces apareció el lecho de las aguas, Y los cimientos del mundo quedaron al descubierto A Tu reprensión, oh Señor, Al soplo del aliento de Tu nariz.

Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

16 E xtendió la mano desde lo alto y me tomó; Me sacó de las muchas aguas.

El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

17 M e libró de mi poderoso enemigo, Y de los que me aborrecían, pues eran más fuertes que yo.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

18 S e enfrentaron a mí el día de mi infortunio, Pero el Señor fue mi sostén.

Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19 T ambién me sacó a un lugar espacioso; Me rescató, porque se complació en mí.

El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

20 E l Señor me ha premiado conforme a mi justicia; Conforme a la pureza de mis manos me ha recompensado.

Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

21 P orque he guardado los caminos del Señor, Y no me he apartado impíamente de mi Dios.

căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22 P ues todas Sus ordenanzas estaban delante de mí, Y no alejé de mí Sus estatutos.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

23 T ambién fui íntegro para con El, Y me guardé de mi iniquidad.

Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

24 P or tanto el Señor me ha recompensado conforme a mi justicia, Conforme a la pureza de mis manos delante de Sus ojos.

Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

25 C on el benigno Te muestras benigno, Con el íntegro Te muestras íntegro.

Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26 C on el puro eres puro, Y con el perverso eres sagaz.

cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27 P orque Tú salvas al pueblo afligido, Pero humillas los ojos altivos.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

28 T ú enciendes mi lámpara, oh Señor; Mi Dios que alumbra mis tinieblas.

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

29 P ues contigo aplastaré ejércitos, Y con mi Dios escalaré murallas.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30 E n cuanto a Dios, Su camino es perfecto; Acrisolada es la palabra del Señor; El es escudo a todos los que a El se acogen.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31 P ues, ¿quién es Dios, fuera del Señor ? ¿Y quién es roca, sino sólo nuestro Dios,

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

32 E l Dios que me ciñe de poder, Y ha hecho perfecto mi camino ?

Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33 E l hace mis pies como de ciervas, Y me afirma en mis alturas.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

34 E l adiestra mis manos para la batalla, Y mis brazos para tensar el arco de bronce.

El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

35 T ú me has dado también el escudo de Tu salvación; Tu diestra me sostiene, Y Tu benevolencia me engrandece.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

36 E nsanchas mis pasos debajo de mí, Y mis pies no han resbalado.

Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

37 P erseguí a mis enemigos y los alcancé; Y no me volví hasta acabarlos.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

38 L os destrocé y no pudieron levantarse; Cayeron debajo de mis pies.

Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

39 P ues Tú me has ceñido con fuerza para la batalla; Has subyugado debajo de mí a los que contra mí se levantaron.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

40 T ambién has hecho que mis enemigos me vuelvan las espaldas, Y destruí a los que me odiaban.

Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 C lamaron, pero no hubo quién los salvara; Aun al Señor clamaron, pero no les respondió.

Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42 E ntonces los desmenucé como polvo delante del viento; Los arrojé como lodo de las calles.

Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

43 T ú me has librado de las contiendas del pueblo; Me has puesto por cabeza de las naciones; Pueblo que yo no conocía me sirve.

Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

44 A l oírme, me obedecen; Los extranjeros me fingen obediencia.

El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

45 L os extranjeros desfallecen, Y salen temblando de sus fortalezas.

Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

46 E l Señor vive, bendita sea mi roca, Y ensalzado sea el Dios de mi salvación,

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

47 E l Dios que por mí ejecuta venganza, Y subyuga pueblos debajo de mí;

Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

48 E l que me libra de mis enemigos. Ciertamente Tú me exaltas sobre los que se levantan contra mí; Me rescatas del hombre violento.

şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

49 P or tanto, Te daré gracias, oh Señor, entre las naciones, Y cantaré alabanzas a Tu nombre.

Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

50 G randes victorias da El a Su rey, Y muestra misericordia a Su ungido, A David y a su descendencia para siempre.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.