1 T e iubesc, Doamne, Tăria mea!

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:),, Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2 D omnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!

Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3 E u Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

Eu strig:, Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4 M ă înfăşuraseră legăturile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.

Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;

5 L egăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6 D ar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.

7 A tunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile munţilor s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.

8 Ţ âşnea fum din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

9 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.

10 C ălărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.

11 Î ntunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase şi nori deşi.

Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12 D in strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.

Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13 D omnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul, răspândind grindină şi cărbuni aprinşi.

Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.

14 Ş i-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani; a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.

A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.

15 L a mustrarea Ta, Doamne, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

16 E l S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.

17 m -a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.

18 E i m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19 E l m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.

20 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:

21 c ăci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

22 T oate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

23 A m fost integru înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.

24 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.

25 C u cel credincios Tu Te arăţi credincios, cu cel drept Tu Te arăţi drept,

Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;

26 c u cel integru Tu Te arăţi integru, dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.

cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.

27 T u mântuieşti poporul smerit, dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.

28 T u îmi aprinzi candela, Doamne! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.

29 C u Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

30 C ât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, cuvintele Domnului sunt încercate; El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

31 C ine este Dumnezeu în afară de Domnul ? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

32 D umnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.

Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

33 E l mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele

34 Î mi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.

35 T u îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul Tău mă face mare.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.

36 T u-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.

37 Î mi urmăresc duşmanii şi-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

38 Î i zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.

Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

39 T u mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

40 T u faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41 E i strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

42 Î i pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.

43 T u mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.

44 F iii străinului dau înapoi în faţa mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.

45 F iii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.

46 D omnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,

47 D umnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,

48 C el Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei şi mă scapi de omul asupritor.

şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

49 D e aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.

50 E l dă mari izbăviri regelui Său şi arată îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.