1 T e iubesc, Doamne, Tăria mea!

(18: 1) Au chef des chantres. Du serviteur de l'Éternel, de David, qui adressa à l'Éternel les paroles de ce cantique, lorsque l'Éternel l'eut délivré de la main de tous ses ennemis et de la main de Saül. Il dit: (18: 2) Je t'aime, ô Éternel, ma force!

2 D omnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!

(18: 3) Éternel, mon rocher, ma forteresse, mon libérateur! Mon Dieu, mon rocher, où je trouve un abri! Mon bouclier, la force qui me sauve, ma haute retraite!

3 E u Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

(18: 4) Je m'écrie: Loué soit l'Éternel! Et je suis délivré de mes ennemis.

4 M ă înfăşuraseră legăturile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.

(18: 5) Les liens de la mort m'avaient environné, Et les torrents de la destruction m'avaient épouvanté;

5 L egăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

(18: 6) Les liens du sépulcre m'avaient entouré, Les filets de la mort m'avaient surpris.

6 D ar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.

(18: 7) Dans ma détresse, j'ai invoqué l'Éternel, J'ai crié à mon Dieu; De son palais, il a entendu ma voix, Et mon cri est parvenu devant lui à ses oreilles.

7 A tunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile munţilor s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

(18: 8) La terre fut ébranlée et trembla, Les fondements des montagnes frémirent, Et ils furent ébranlés, parce qu'il était irrité.

8 Ţ âşnea fum din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

(18: 9) Il s'élevait de la fumée dans ses narines, Et un feu dévorant sortait de sa bouche: Il en jaillissait des charbons embrasés.

9 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

(18: 10) Il abaissa les cieux, et il descendit: Il y avait une épaisse nuée sous ses pieds.

10 C ălărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.

(18: 11) Il était monté sur un chérubin, et il volait, Il planait sur les ailes du vent.

11 Î ntunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase şi nori deşi.

(18: 12) Il faisait des ténèbres sa retraite, sa tente autour de lui, Il était enveloppé des eaux obscures et de sombres nuages.

12 D in strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.

(18: 13) De la splendeur qui le précédait s'échappaient les nuées, Lançant de la grêle et des charbons de feu.

13 D omnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul, răspândind grindină şi cărbuni aprinşi.

(18: 14) L'Éternel tonna dans les cieux, Le Très Haut fit retentir sa voix, Avec la grêle et les charbons de feu.

14 Ş i-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani; a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.

(18: 15) Il lança ses flèches et dispersa mes ennemis, Il multiplia les coups de la foudre et les mit en déroute.

15 L a mustrarea Ta, Doamne, la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

(18: 16) Le lit des eaux apparut, Les fondements du monde furent découverts, Par ta menace, ô Éternel! Par le bruit du souffle de tes narines.

16 E l S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

(18: 17) Il étendit sa main d'en haut, il me saisit, Il me retira des grandes eaux;

17 m -a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

(18: 18) Il me délivra de mon adversaire puissant, De mes ennemis qui étaient plus forts que moi.

18 E i m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

(18: 19) Ils m'avaient surpris au jour de ma détresse; Mais l'Éternel fut mon appui.

19 E l m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.

(18: 20) Il m'a mis au large, Il m'a sauvé, parce qu'il m'aime.

20 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

(18: 21) L'Éternel m'a traité selon ma droiture, Il m'a rendu selon la pureté de mes mains;

21 c ăci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

(18: 22) Car j'ai observé les voies de l'Éternel, Et je n'ai point été coupable envers mon Dieu.

22 T oate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

(18: 23) Toutes ses ordonnances ont été devant moi, Et je ne me suis point écarté de ses lois.

23 A m fost integru înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

(18: 24) J'ai été sans reproche envers lui, Et je me suis tenu en garde contre mon iniquité.

24 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

(18: 25) Aussi l'Éternel m'a rendu selon ma droiture, Selon la pureté de mes mains devant ses yeux.

25 C u cel credincios Tu Te arăţi credincios, cu cel drept Tu Te arăţi drept,

(18: 26) Avec celui qui est bon tu te montres bon, Avec l'homme droit tu agis selon la droiture,

26 c u cel integru Tu Te arăţi integru, dar cu cel înşelător Tu Te porţi după înşelăciunea lui.

(18: 27) Avec celui qui est pur tu te montres pur, Et avec le pervers tu agis selon sa perversité.

27 T u mântuieşti poporul smerit, dar smereşti pe cel cu ochii trufaşi.

(18: 28) Tu sauves le peuple qui s'humilie, Et tu abaisses les regards hautains.

28 T u îmi aprinzi candela, Doamne! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!

(18: 29) Oui, tu fais briller ma lumière; L'Éternel, mon Dieu, éclaire mes ténèbres.

29 C u Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!

(18: 30) Avec toi je me précipite sur une troupe en armes, Avec mon Dieu je franchis une muraille.

30 C ât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită, cuvintele Domnului sunt încercate; El este un scut pentru toţi cei ce se se adăpostesc în El.

(18: 31) Les voies de Dieu sont parfaites, La parole de l'Éternel est éprouvée; Il est un bouclier pour tous ceux qui se confient en lui.

31 C ine este Dumnezeu în afară de Domnul ? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

(18: 32) Car qui est Dieu, si ce n'est l'Éternel; Et qui est un rocher, si ce n'est notre Dieu?

32 D umnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie şi mi-a făcut desăvârşită calea.

(18: 33) C'est Dieu qui me ceint de force, Et qui me conduit dans la voie droite.

33 E l mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

(18: 34) Il rend mes pieds semblables à ceux des biches, Et il me place sur mes lieux élevés.

34 Î mi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

(18: 35) Il exerce mes mains au combat, Et mes bras tendent l'arc d'airain.

35 T u îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul Tău mă face mare.

(18: 36) Tu me donnes le bouclier de ton salut, Ta droite me soutient, Et je deviens grand par ta bonté.

36 T u-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

(18: 37) Tu élargis le chemin sous mes pas, Et mes pieds ne chancellent point.

37 Î mi urmăresc duşmanii şi-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

(18: 38) Je poursuis mes ennemis, je les atteins, Et je ne reviens pas avant de les avoir anéantis.

38 Î i zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.

(18: 39) Je les brise, et ils ne peuvent se relever; Ils tombent sous mes pieds.

39 T u mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

(18: 40) Tu me ceins de force pour le combat, Tu fais plier sous moi mes adversaires.

40 T u faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

(18: 41) Tu fais tourner le dos à mes ennemis devant moi, Et j'extermine ceux qui me haïssent.

41 E i strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăveşte; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

(18: 42) Ils crient, et personne pour les sauver! Ils crient à l'Éternel, et il ne leur répond pas!

42 Î i pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe uliţe.

(18: 43) Je les broie comme la poussière qu'emporte le vent, Je les foule comme la boue des rues.

43 T u mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

(18: 44) Tu me délivres des dissensions du peuple; Tu me mets à la tête des nations; Un peuple que je ne connaissais pas m'est asservi.

44 F iii străinului dau înapoi în faţa mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

(18: 45) Ils m'obéissent au premier ordre, Les fils de l'étranger me flattent;

45 F iii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

(18: 46) Les fils de l'étranger sont en défaillance, Ils tremblent hors de leurs forteresses.

46 D omnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!

(18: 47) Vive l'Éternel, et béni soit mon rocher! Que le Dieu de mon salut soit exalté,

47 D umnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

(18: 48) Le Dieu qui est mon vengeur, Qui m'assujettit les peuples,

48 C el Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei şi mă scapi de omul asupritor.

(18: 49) Qui me délivre de mes ennemis! Tu m'élèves au-dessus de mes adversaires, Tu me sauves de l'homme violent.

49 D e aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

(18: 50) C'est pourquoi je te louerai parmi les nations, ô Éternel! Et je chanterai à la gloire de ton nom.

50 E l dă mari izbăviri regelui Său şi arată îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.

(18: 51) Il accorde de grandes délivrances à son roi, Et il fait miséricorde à son oint, A David, et à sa postérité, pour toujours.