1 A m încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.

J'avais fait un pacte avec mes yeux, Et je n'aurais pas arrêté mes regards sur une vierge.

2 D ar ce parte am de la Dumnezeu de sus şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?

Quelle part Dieu m'eût-il réservée d'en haut? Quel héritage le Tout Puissant m'eût-il envoyé des cieux?

3 O are necazul nu este pentru cel nedrept şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?

La ruine n'est-elle pas pour le méchant, Et le malheur pour ceux qui commettent l'iniquité?

4 O are nu vede El căile mele şi nu numără El toţi paşii mei?

Dieu n'a-t-il pas connu mes voies? N'a-t-il pas compté tous mes pas?

5 D acă am umblat în minciună şi paşii mei s-au grăbit să înşele,

Si j'ai marché dans le mensonge, Si mon pied a couru vers la fraude,

6 a tunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă şi-mi va cunoaşte curăţia!

Que Dieu me pèse dans des balances justes, Et il reconnaîtra mon intégrité!

7 D acă paşii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii şi dacă mi s-au pângărit mâinile,

Si mon pas s'est détourné du droit chemin, Si mon coeur a suivi mes yeux, Si quelque souillure s'est attachée à mes mains,

8 a tunci alţii să mănânce ce am semănat şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.

Que je sème et qu'un autre moissonne, Et que mes rejetons soient déracinés!

9 D acă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,

Si mon coeur a été séduit par une femme, Si j'ai fait le guet à la porte de mon prochain,

10 a tunci soţia mea să macine pentru altul şi alţii să se culce cu ea.

Que ma femme tourne la meule pour un autre, Et que d'autres la déshonorent!

11 A ceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

Car c'est un crime, Un forfait que punissent les juges;

12 A r fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.

C'est un feu qui dévore jusqu'à la ruine, Et qui aurait détruit toute ma richesse.

13 D acă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,

Si j'ai méprisé le droit de mon serviteur ou de ma servante Lorsqu'ils étaient en contestation avec moi,

14 c e voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?

Qu'ai-je à faire, quand Dieu se lève? Qu'ai-je à répondre, quand il châtie?

15 C el Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei? Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

Celui qui m'a créé dans le ventre de ma mère ne l'a-t-il pas créé? Le même Dieu ne nous a-t-il pas formés dans le sein maternel?

16 D acă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

Si j'ai refusé aux pauvres ce qu'ils demandaient, Si j'ai fait languir les yeux de la veuve,

17 d acă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

Si j'ai mangé seul mon pain, Sans que l'orphelin en ait eu sa part,

18 e u care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –

Moi qui l'ai dès ma jeunesse élevé comme un père, Moi qui dès ma naissance ai soutenu la veuve;

19 d acă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,

Si j'ai vu le malheureux manquer de vêtements, L'indigent n'avoir point de couverture,

20 i ar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,

Sans que ses reins m'aient béni, Sans qu'il ait été réchauffé par la toison de mes agneaux;

21 d acă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,

Si j'ai levé la main contre l'orphelin, Parce que je me sentais un appui dans les juges;

22 a tunci să-mi cadă umărul de la locul lui şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.

Que mon épaule se détache de sa jointure, Que mon bras tombe et qu'il se brise!

23 D ar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

Car les châtiments de Dieu m'épouvantent, Et je ne puis rien devant sa majesté.

24 D acă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»

Si j'ai mis dans l'or ma confiance, Si j'ai dit à l'or: Tu es mon espoir;

25 s au dacă m-am bucurat de marea mea avere şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,

Si je me suis réjoui de la grandeur de mes biens, De la quantité des richesses que j'avais acquises;

26 d acă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mişcându-se în splendoarea ei

Si j'ai regardé le soleil quand il brillait, La lune quand elle s'avançait majestueuse,

27 ş i mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,

Et si mon coeur s'est laissé séduire en secret, Si ma main s'est portée sur ma bouche;

28 a ceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.

C'est encore un crime que doivent punir les juges, Et j'aurais renié le Dieu d'en haut!

29 D acă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,

Si j'ai été joyeux du malheur de mon ennemi, Si j'ai sauté d'allégresse quand les revers l'ont atteint,

30 d acă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste vieţile lor,

Moi qui n'ai pas permis à ma langue de pécher, De demander sa mort avec imprécation;

31 d acă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,

Si les gens de ma tente ne disaient pas: Où est celui qui n'a pas été rassasié de sa viande?

32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –

Si l'étranger passait la nuit dehors, Si je n'ouvrais pas ma porte au voyageur;

33 d acă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă

Si, comme les hommes, j'ai caché mes transgressions, Et renfermé mes iniquités dans mon sein,

34 p entru că m-aş fi temut de mulţime, iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând şi neîndrăznind să ies afară …

Parce que j'avais peur de la multitude, Parce que je craignais le mépris des familles, Me tenant à l'écart et n'osant franchir ma porte...

35 O h! De-aş găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

Oh! qui me fera trouver quelqu'un qui m'écoute? Voilà ma défense toute signée: Que le Tout Puissant me réponde! Qui me donnera la plainte écrite par mon adversaire?

36 O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.

Je porterai son écrit sur mon épaule, Je l'attacherai sur mon front comme une couronne;

37 Î i voi da socoteală de toţi paşii mei, mă voi apropia de El ca un prinţ.)

Je lui rendrai compte de tous mes pas, Je m'approcherai de lui comme un prince.

38 D acă pământul meu a strigat împotriva mea şi dacă brazdele lui au plâns împreună,

Si ma terre crie contre moi, Et que ses sillons versent des larmes;

39 d acă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,

Si j'en ai mangé le produit sans l'avoir payée, Et que j'aie attristé l'âme de ses anciens maîtres;

40 a tunci să crească pe el spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!“ Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.

Qu'il y croisse des épines au lieu de froment, Et de l'ivraie au lieu d'orge! Fin des paroles de Job.