1 „ Iată! Domnul este pe cale să pustiască pământul, să facă din el o pustie; va face din suprafaţa sa o ruină şi-i va împrăştia locuitorii.

Voici, l'Éternel dévaste le pays et le rend désert, Il en bouleverse la face et en disperse les habitants.

2 L a fel i se va întâmpla preotului, ca poporului, stăpânului, ca sclavului său, stăpânei, ca slujnicei ei, celui ce vinde, ca celui ce cumpără, celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut şi celui ce i se datorează, ca datornicului.

Et il en est du sacrificateur comme du peuple, Du maître comme du serviteur, De la maîtresse comme de la servante, Du vendeur comme de l'acheteur, Du prêteur comme de l'emprunteur, Du créancier comme du débiteur.

3 P ământul va fi în întregime pustiit şi jefuit, căci Domnul a rostit acest cuvânt.

Le pays est dévasté, livré au pillage; Car l'Éternel l'a décrété.

4 P ământul se usucă şi se ofileşte, lumea suferă şi se veştejeşte, iar conducătorii popoarelor lumii suferă şi ei.

Le pays est triste, épuisé; Les habitants sont abattus, languissants; Les chefs du peuple sont sans force.

5 P ământul este pângărit de propriii săi locuitori, care au încălcat legile, au nesocotit poruncile şi au rupt legământul cel veşnic.

Le pays était profané par ses habitants; Car ils transgressaient les lois, violaient les ordonnances, Ils rompaient l'alliance éternelle.

6 D e aceea un blestem devorează pământul, iar locuitorii lui îşi ispăşesc vina; de aceea sunt mistuiţi locuitorii pământului, doar câţiva fiind cruţaţi.

C'est pourquoi la malédiction dévore le pays, Et ses habitants portent la peine de leurs crimes; C'est pourquoi les habitants du pays sont consumés, Et il n'en reste qu'un petit nombre.

7 M ustul se usucă, iar viţa-de-vie se veştejeşte; toţi cei cu inima veselă suspină.

Le moût est triste, la vigne est flétrie; Tous ceux qui avaient le coeur joyeux soupirent.

8 V eselia tamburinelor a încetat, zgomotul celor ce petrec s-a oprit, bucuria lirei s-a sfârşit.

La joie des tambourins a cessé, la gaîté bruyante a pris fin, La joie de la harpe a cessé.

9 N u se mai bea vin cântând, iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.

On ne boit plus de vin en chantant; Les liqueurs fortes sont amères au buveur.

10 C etatea pustie stă dărâmată; toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.

La ville déserte est en ruines; Toutes les maisons sont fermées, on n'y entre plus.

11 P e străzi ei strigă după vin; orice bucurie s-a dus şi veselia a fost izgonită din ţară.

On crie dans les rues, parce que le vin manque; Toute réjouissance a disparu, L'allégresse est bannie du pays.

12 C etatea e lăsată în ruine, iar poarta îi este sfărâmată.

La dévastation est restée dans la ville, Et les portes abattues sont en ruines.

13 P e întinderea pământului şi în mijlocul popoarelor va fi ca atunci când se scutură măslinul, ca atunci când rămân câţiva ciorchini după culesul viei.

Car il en est dans le pays, au milieu des peuples, Comme quand on secoue l'olivier, Comme quand on grappille après la vendange.

14 E i îşi înalţă glasurile, strigă de bucurie şi aclamă, dinspre apus, măreţia Domnului.

Ils élèvent leur voix, ils poussent des cris d'allégresse; Des bords de la mer, ils célèbrent la majesté de l'Éternel.

15 D e aceea voi, cei din răsărit, daţi cinste Domnului! Cei de pe insulele mării, slăviţi Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel!

Glorifiez donc l'Éternel dans les lieux où brille la lumière, Le nom de l'Éternel, Dieu d'Israël, dans les îles de la mer! -

16 D e la marginile pământului auzim cântându-se: «Slavă Celui Drept!» Eu însă zic: «Mă doare sufletul! Mă doare sufletul! Vai de mine! Înşelătorii înşală, înşelătorii înşală cu viclenie!»

De l'extrémité de la terre nous entendons chanter: Gloire au juste! Mais moi je dis: Je suis perdu! je suis perdu! malheur à moi! Les pillards pillent, et les pillards s'acharnent au pillage.

17 G roaza, groapa şi cursa te aşteaptă, locuitor al pământului!

La terreur, la fosse, et le filet, Sont sur toi, habitant du pays!

18 O ricine va fugi la zgomotul groazei va cădea în groapă şi oricine va ieşi din groapă va fi prins în cursă. Căci stăvilarele din înălţime sunt deschise şi temeliile pământului se cutremură.

Celui qui fuit devant les cris de terreur tombe dans la fosse, Et celui qui remonte de la fosse se prend au filet; Car les écluses d'en haut s'ouvrent, Et les fondements de la terre sont ébranlés.

19 P ământul este făcut fărâme, pământul este rupt în bucăţi, pământul este zguduit cu putere.

La terre est déchirée, La terre se brise, La terre chancelle.

20 P ământul se clatină ca un om beat, se leagănă ca o colibă în vânt. Păcatul răzvrătirii sale îl apasă atât de greu, încât se prăbuşeşte şi nu se mai ridică din nou.

La terre chancelle comme un homme ivre, Elle vacille comme une cabane; Son péché pèse sur elle, Elle tombe, et ne se relève plus.

21 Î n ziua aceea Domnul va pedepsi în înălţimi, oştirea cerului, iar pe pământ, pe împăraţii pământului.

En ce temps-là, l'Éternel châtiera dans le ciel l'armée d'en haut, Et sur la terre les rois de la terre.

22 V or fi adunaţi împreună, ca prizonierii, într-o groapă. Vor fi închişi într-o închisoare şi, după multe zile, vor fi pedepsiţi.

Ils seront assemblés captifs dans une prison, Ils seront enfermés dans des cachots, Et, après un grand nombre de jours, ils seront châtiés.

23 A tunci luna va fi umilită şi soarele făcut de ruşine, pentru că Domnul Oştirilor va domni pe muntele Sion şi în Ierusalim, înaintea bătrânilor Săi, în slavă.

La lune sera couverte de honte, Et le soleil de confusion; Car l'Éternel des armées régnera Sur la montagne de Sion et à Jérusalem, Resplendissant de gloire en présence de ses anciens.