1 I ov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

Job prit de nouveau la parole sous forme sentencieuse et dit:

2 „ O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

Oh! que ne puis-je être comme aux mois du passé, Comme aux jours où Dieu me gardait,

3 C ând candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

Quand sa lampe brillait sur ma tête, Et que sa lumière me guidait dans les ténèbres!

4 C ând eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

Que ne suis-je comme aux jours de ma vigueur, Où Dieu veillait en ami sur ma tente,

5 c ând Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

Quand le Tout Puissant était encore avec moi, Et que mes enfants m'entouraient;

6 c ând mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

Quand mes pieds se baignaient dans la crème Et que le rocher répandait près de moi des ruisseaux d'huile!

7 C ând mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

Si je sortais pour aller à la porte de la ville, Et si je me faisais préparer un siège dans la place,

8 c ei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

Les jeunes gens se retiraient à mon approche, Les vieillards se levaient et se tenaient debout.

9 c onducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

Les princes arrêtaient leurs discours, Et mettaient la main sur leur bouche;

10 g lasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

La voix des chefs se taisait, Et leur langue s'attachait à leur palais.

11 O ricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

L'oreille qui m'entendait me disait heureux, L'oeil qui me voyait me rendait témoignage;

12 p entru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

Car je sauvais le pauvre qui implorait du secours, Et l'orphelin qui manquait d'appui.

13 O mul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

La bénédiction du malheureux venait sur moi; Je remplissais de joie le coeur de la veuve.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

Je me revêtais de la justice et je lui servais de vêtement, J'avais ma droiture pour manteau et pour turban.

15 e ram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

J'étais l'oeil de l'aveugle Et le pied du boiteux.

16 e ram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

J'étais le père des misérables, J'examinais la cause de l'inconnu;

17 Z drobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

Je brisais la mâchoire de l'injuste, Et j'arrachais de ses dents la proie.

18 Î mi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Alors je disais: Je mourrai dans mon nid, Mes jours seront abondants comme le sable;

19 R ădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

L'eau pénétrera dans mes racines, La rosée passera la nuit sur mes branches;

20 g loria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

Ma gloire reverdira sans cesse, Et mon arc rajeunira dans ma main.

21 T oţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

On m'écoutait et l'on restait dans l'attente, On gardait le silence devant mes conseils.

22 D upă ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

Après mes discours, nul ne répliquait, Et ma parole était pour tous une bienfaisante rosée;

23 E i mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

Ils comptaient sur moi comme sur la pluie, Ils ouvraient la bouche comme pour une pluie du printemps.

24 C ând îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

Je leur souriais quand ils perdaient courage, Et l'on ne pouvait chasser la sérénité de mon front.

25 L e alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.

J'aimais à aller vers eux, et je m'asseyais à leur tête; J'étais comme un roi au milieu d'une troupe, Comme un consolateur auprès des affligés.