1 I ov şi-a continuat discursul şi a mai zis:

Job again took up his parable, and said,

2 „ O! de-aş mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!

“Oh that I were as in the months of old, as in the days when God watched over me;

3 C ând candela Lui lumina peste capul meu şi prin lumina Lui umblam în întuneric!

when his lamp shone on my head, and by his light I walked through darkness,

4 C ând eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,

as I was in the ripeness of my days, when the friendship of God was in my tent,

5 c ând Cel Atotputernic era încă cu mine şi copiii mei erau în jurul meu,

when the Almighty was yet with me, and my children were around me,

6 c ând mi se scăldau paşii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.

when my steps were washed with butter, and the rock poured out streams of oil for me,

7 C ând mergeam la poarta cetăţii, când îmi pregăteam scaunul în piaţă,

when I went out to the city gate, when I prepared my seat in the street.

8 c ei tineri mă vedeau şi se trăgeau înapoi şi cei bătrâni se ridicau şi rămâneau în picioare,

The young men saw me and hid themselves. The aged rose up and stood.

9 c onducătorii se opreau din vorbit şi-şi puneau mâna la gură,

The princes refrained from talking, and laid their hand on their mouth.

10 g lasul căpeteniilor amuţea şi li se lipea limba de cerul gurii.

The voice of the nobles was hushed, and their tongue stuck to the roof of their mouth.

11 O ricine mă auzea mă vorbea de bine şi oricine mă vedea era de partea mea,

For when the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it commended me:

12 p entru că scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul care nu avea sprijin.

Because I delivered the poor who cried, and the fatherless also, who had no one to help him,

13 O mul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

the blessing of him who was ready to perish came on me, and I caused the widow’s heart to sing for joy.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă şi turban;

I put on righteousness, and it clothed me. My justice was as a robe and a diadem.

15 e ram ochi pentru cel orb şi picior pentru cel olog;

I was eyes to the blind, and feet to the lame.

16 e ram tată pentru cel în nevoie şi cercetam cauza celui străin.

I was a father to the needy. The cause of him who I didn’t know, I searched out.

17 Z drobeam colţii celui nedrept şi smulgeam prada din dinţii lui.

I broke the jaws of the unrighteous, and plucked the prey out of his teeth.

18 Î mi ziceam: «Voi muri în cuibul meu şi zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Then I said, ‘I shall die in my own house, I shall number my days as the sand.

19 R ădăcinile mele vor ajunge la apă şi roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;

My root is spread out to the waters. The dew lies all night on my branch.

20 g loria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»

My glory is fresh in me. My bow is renewed in my hand.’

21 T oţi mă ascultau şi aşteptau, tăceau aşteptând sfatul meu.

“Men listened to me, waited, and kept silence for my counsel.

22 D upă ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, şi cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.

After my words they didn’t speak again. My speech fell on them.

23 E i mă aşteptau cum se aşteaptă ploaia, îşi deschideau gura ca după o ploaia târzie.

They waited for me as for the rain. Their mouths drank as with the spring rain.

24 C ând îşi pierdeau încrederea, le zâmbeam, şi seninătatea feţei mele le era scumpă.

I smiled on them when they had no confidence. They didn’t reject the light of my face.

25 L e alegeam calea şi le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.

I chose out their way, and sat as chief. I lived as a king in the army, as one who comforts the mourners.