1 „ Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru.

Consolez, consolez mon peuple, Dit votre Dieu.

2 V orbiţi blând Ierusalimului şi strigaţi-i că truda lui s-a sfârşit, că vina lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“

Parlez au coeur de Jérusalem, et criez lui Que sa servitude est finie, Que son iniquité est expiée, Qu'elle a reçu de la main de l'Éternel Au double de tous ses péchés.

3 „ Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în deşert un drum pentru Dumnezeul nostru!

Une voix crie: Préparez au désert le chemin de l'Éternel, Aplanissez dans les lieux arides Une route pour notre Dieu.

4 O rice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă şi orice povârniş se va preface în câmpie.

Que toute vallée soit exhaussée, Que toute montagne et toute colline soient abaissées! Que les coteaux se changent en plaines, Et les défilés étroits en vallons!

5 A tunci se va arăta slava Domnului, şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună, căci gura Domnului a vorbit.»

Alors la gloire de l'Éternel sera révélée, Et au même instant toute chair la verra; Car la bouche de l'Éternel a parlé.

6 U n glas zice: «Strigă!» «Ce să strig?», am întrebat eu. «Orice făptură este ca iarba şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!

Une voix dit: Crie! -Et il répond: Que crierai-je? Toute chair est comme l'herbe, Et tout son éclat comme la fleur des champs.

7 I arba se usucă, iar floarea cade când suflarea Domnului vine peste ea!» Într-adevăr, ca iarba este poporul!

L'herbe sèche, la fleur tombe, Quand le vent de l'Éternel souffle dessus. -Certainement le peuple est comme l'herbe:

8 I arba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.

L'herbe sèche, la fleur tombe; Mais la parole de notre Dieu subsiste éternellement.

9 S uie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune! Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! Înalţă-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»

Monte sur une haute montagne, Sion, pour publier la bonne nouvelle; Élève avec force ta voix, Jérusalem, pour publier la bonne nouvelle; Élève ta voix, ne crains point, Dis aux villes de Juda: Voici votre Dieu!

10 I ată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte.

Voici, le Seigneur, l'Éternel vient avec puissance, Et de son bras il commande; Voici, le salaire est avec lui, Et les rétributions le précèdent.

11 E l Îşi va paşte turma ca un păstor; Îşi va strânge mieii în braţe, îi va lua la piept şi va călăuzi blând oile care alăptează.

Comme un berger, il paîtra son troupeau, Il prendra les agneaux dans ses bras, Et les portera dans son sein; Il conduira les brebis qui allaitent.

12 C ine a măsurat apele în palma lui şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?

Qui a mesuré les eaux dans le creux de sa main, Pris les dimensions des cieux avec la paume, Et ramassé la poussière de la terre dans un tiers de mesure? Qui a pesé les montagnes au crochet, Et les collines à la balance?

13 C ine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?

Qui a sondé l'esprit de l'Éternel, Et qui l'a éclairé de ses conseils?

14 C u cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? Cine L-a învăţat calea dreptăţii? Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii?

Avec qui a-t-il délibéré pour en recevoir de l'instruction? Qui lui a appris le sentier de la justice? Qui lui a enseigné la sagesse, Et fait connaître le chemin de l'intelligence?

15 I ată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.

Voici, les nations sont comme une goutte d'un seau, Elles sont comme de la poussière sur une balance; Voici, les îles sont comme une fine poussière qui s'envole.

16 L ibanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.

Le Liban ne suffit pas pour le feu, Et ses animaux ne suffisent pas pour l'holocauste.

17 T oate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.

Toutes les nations sont devant lui comme un rien, Elles ne sont pour lui que néant et vanité.

18 C u cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? Ce imagine aţi putea găsi pentru El?

A qui voulez-vous comparer Dieu? Et quelle image ferez-vous son égale?

19 U n idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.

C'est un ouvrier qui fond l'idole, Et c'est un orfèvre qui la couvre d'or, Et y soude des chaînettes d'argent.

20 S ăracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.

Celui que la pauvreté oblige à donner peu Choisit un bois qui résiste à la vermoulure; Il se procure un ouvrier capable, Pour faire une idole qui ne branle pas.

21 N u ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?

Ne le savez-vous pas? ne l'avez-vous pas appris? Ne vous l'a-t-on pas fait connaître dès le commencement? N'avez-vous jamais réfléchi à la fondation de la terre?

22 E l este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.

C'est lui qui est assis au-dessus du cercle de la terre, Et ceux qui l'habitent sont comme des sauterelles; Il étend les cieux comme une étoffe légère, Il les déploie comme une tente, pour en faire sa demeure.

23 E l este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.

C'est lui qui réduit les princes au néant, Et qui fait des juges de la terre une vanité;

24 D e abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.

Ils ne sont pas même plantés, pas même semés, Leur tronc n'a pas même de racine en terre: Il souffle sur eux, et ils se dessèchent, Et un tourbillon les emporte comme le chaume.

25 « Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.

A qui me comparerez-vous, pour que je lui ressemble? Dit le Saint.

26 R idicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte.

Levez vos yeux en haut, et regardez! Qui a créé ces choses? Qui fait marcher en ordre leur armée? Il les appelle toutes par leur nom; Par son grand pouvoir et par sa force puissante, Il n'en est pas une qui fasse défaut.

27 D e ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de Domnul şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»

Pourquoi dis-tu, Jacob, Pourquoi dis-tu, Israël: Ma destinée est cachée devant l'Éternel, Mon droit passe inaperçu devant mon Dieu?

28 N u ştii? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul marginilor pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns.

Ne le sais-tu pas? ne l'as-tu pas appris? C'est le Dieu d'éternité, l'Éternel, Qui a créé les extrémités de la terre; Il ne se fatigue point, il ne se lasse point; On ne peut sonder son intelligence.

29 E l dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere.

Il donne de la force à celui qui est fatigué, Et il augmente la vigueur de celui qui tombe en défaillance.

30 F lăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii se vor împiedica şi vor cădea,

Les adolescents se fatiguent et se lassent, Et les jeunes hommes chancellent;

31 d ar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi.

Mais ceux qui se confient en l'Éternel renouvellent leur force. Ils prennent le vol comme les aigles; Ils courent, et ne se lassent point, Ils marchent, et ne se fatiguent point.