1 C oboară-te şi aşază-te în ţărână, fiică, fecioară a Babilonului! Şezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită gingaşă şi delicată!

Descends, et assieds-toi dans la poussière, Vierge, fille de Babylone! Assieds-toi à terre, sans trône, Fille des Chaldéens! On ne t'appellera plus délicate et voluptueuse.

2 I a pietrele de moară şi macină făină! Dă-ţi voalul la o parte! Ridică-ţi rochia, descoperă-ţi picioarele şi treci prin râuri!

Prends les meules, et mouds de la farine; Ote ton voile, relève les pans de ta robe, Découvre tes jambes, traverse les fleuves!

3 G oliciunea ta va fi dezvelită, da, ruşinea ta va fi văzută. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni!»

Ta nudité sera découverte, Et ta honte sera vue. J'exercerai ma vengeance, Je n'épargnerai personne. -

4 R ăscumpărătorul nostru – Domnul Oştirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel.

Notre rédempteur, c'est celui qui s'appelle l'Éternel des armées, C'est le Saint d'Israël. -

5 « Şezi în tăcere şi du-te în întuneric, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărăţiilor!

Assieds-toi en silence, et va dans les ténèbres, Fille des Chaldéens! On ne t'appellera plus la souveraine des royaumes.

6 A m fost mânios pe poporul Meu şi Mi-am pângărit moştenirea. I-am dat în mâna ta, dar tu n-ai avut milă de ei; chiar şi celui bătrân i-ai pus un jug foarte greu.

J'étais irrité contre mon peuple, J'avais profané mon héritage, Et je les avais livrés entre tes mains: Tu n'as pas eu pour eux de la compassion, Tu as durement appesanti ton joug sur le vieillard.

7 Z iceai: ‘Voi continua să fiu împărăteasă pentru totdeauna!’ Aşa că n-ai ţinut seama de aceste lucruri, nici nu ai cugetat la viitorul lor.

Tu disais: A toujours je serai souveraine! Tu n'as point mis dans ton esprit, Tu n'as point songé que cela prendrait fin.

8 A cum dar, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, tu, care locuieşti în siguranţă, care te gândeşti: ‘Eu sunt şi nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă şi nu voi şti cum e să-ţi pierzi copiii!’

Écoute maintenant ceci, voluptueuse, Qui t'assieds avec assurance, Et qui dis en ton coeur: Moi, et rien que moi! Je ne serai jamais veuve, Et je ne serai jamais privée d'enfants!

9 A mândouă aceste lucruri vor veni asupra ta dintr-odată, într-o singură zi. Pierderea copiilor şi văduvia, vor veni pe deplin asupra ta, în ciuda multelor tale vrăjitorii şi a marii puteri a descântecelor tale.

Ces deux choses t'arriveront subitement, au même jour, La privation d'enfants et le veuvage; Elles fondront en plein sur toi, Malgré la multitude de tes sortilèges, Malgré le grand nombre de tes enchantements.

10 T e-ai încrezut în răutatea ta, zicând: ‘Nu mă vede nimeni.’ Înţelepciunea şi cunoaşterea ta este cea care te conduce greşit atunci când îţi zici: ‘Eu sunt şi nu e alta în afară de mine!’

Tu avais confiance dans ta méchanceté, Tu disais: Personne ne me voit! Ta sagesse et ta science t'ont séduite. Et tu disais en ton coeur: Moi, et rien que moi!

11 D ar va veni nenorocirea peste tine şi nu vei şti s-o faci să dispară; va cădea peste tine dezastrul şi nu-l vei putea da la o parte; va veni brusc asupra ta ruina, fără ca să fi ştiut ceva despre ea.

Le malheur viendra sur toi, Sans que tu en voies l'aurore; La calamité tombera sur toi, Sans que tu puisses la conjurer; Et la ruine fondra sur toi tout à coup, A l'improviste.

12 C ontinuă cu descântecele şi cu multele tale vrăjitorii, cu care te-ai trudit încă din tinereţe! Poate vei reuşi, poate vei inspira teroare.

Reste donc au milieu de tes enchantements Et de la multitude de tes sortilèges, Auxquels tu as consacré ton travail dès ta jeunesse; Peut-être pourras-tu en tirer profit, Peut-être deviendras-tu redoutable.

13 A i obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice şi să te salveze cei ce studiază cerurile, cititorii în stele, care la fiecare lună nouă prezic ce are să ţi se întâmple.

Tu t'es fatiguée à force de consulter: Qu'ils se lèvent donc et qu'ils te sauvent, Ceux qui connaissent le ciel, Qui observent les astres, Qui annoncent, d'après les nouvelles lunes, Ce qui doit t'arriver!

14 I ată, ei sunt ca pleava, fiind mistuiţi de foc. Nu se pot izbăvi singuri din puterea focului. Acesta nu este jăratic la care să te încălzeşti, nu este foc înaintea căruia să stai!

Voici, ils sont comme de la paille, le feu les consume, Ils ne sauveront pas leur vie des flammes: Ce ne sera pas du charbon dont on se chauffe, Ni un feu auprès duquel on s'assied.

15 A şa sunt pentru tine cei pe care te oboseai să-i întrebi şi cei cu care ai făcut negoţ încă din tinereţe: fiecare rătăceşte pe căile lui şi nu este nimeni care să te salveze.

Tel sera le sort de ceux que tu te fatiguais à consulter. Et ceux avec qui tu as trafiqué dès ta jeunesse Se disperseront chacun de son côté: Il n'y aura personne qui vienne à ton secours.