1 T impul a trecut. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s-a îndrăgostit Amnon, fiul lui David.

După aceea, iată ce s'a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit -o.

2 A mnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar; căci ea era fecioară şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.

Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, şi -i venea greu lui Amnon să -i facă ceva.

3 A mnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte şiret.

Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.

4 L -a întrebat pe Amnon: – De ce tu, fiul regelui, arăţi tot mai slăbit cu fiecare dimineaţă ce trece? Nu vrei să-mi spui? – Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom, i-a răspuns Amnon.

El i -a zis:,, Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?`` Amnon i -a răspuns:,, Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.``

5 – Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, şi prefă-te că eşti bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să-i spui: „Să vină, te rog, sora mea Tamar şi să-mi dea să mănânc ceva; să-mi prepare mâncarea sub privirea mea ca s-o pot vedea şi să pot mânca din mâna ei.“

Ionadab i -a zis:,, Culcă-te în pat, şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să -i spui:, Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s'o văd şi s'o iau din mîna ei.``

6 A mnon s-a culcat şi s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis: – Să vină, te rog, sora mea, Tamar, să-mi coacă două turte sub privirea mea şi să mănânc din mâna ei.

Amnon s'a culcat şi s'a făcut bolnav. Împăratul a venit să -l vadă, şi Amnon a zis împăratului:,, Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei şi să le mănînc din mîna ei.``

7 D avid a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du-te, te rog, acasă la fratele tău Amnon şi găteşte-i ceva de mâncare.“

David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei:,, Du-te în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte -i o mîncare.``

8 T amar s-a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l-a găsit culcat. A luat nişte aluat, l-a frământat, a făcut turtele sub privirea lui şi apoi le-a copt.

Tamar s'a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat -o, a pregătit turte înaintea lui, şi le -a copt;

9 D upă aceea, a luat tigaia şi l-a servit, însă Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: – Toată lumea să iasă afară! Şi toţi slujitorii au ieşit afară.

luînd apoi tigaia, le -a răsturnat înaintea lui.`` Dar Amnon n'a vrut să mănînce. El a zis:,, Scoateţi pe toată lumea afară.`` Şi toată lumea a ieşit afară dela el.

10 A tunci Amnon i-a zis lui Tamar: – Adu mâncarea în dormitor pentru ca să pot mânca din mâna ta. Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a adus fratelui său Amnon în dormitor.

Atunci Amnon a zis Tamarei:,, Adu-mi mîncarea în odaie, şi s'o mănînc din mîna ta.`` Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, şi le -a dus fratelui său Amnon, în odaie.

11 C ând ea s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, el a apucat-o strâns şi i-a zis: – Soro, vino şi culcă-te cu mine!

Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat -o şi i -a zis:,, Vino, soro, şi culcă-te cu mine.``

12 – Nu, frate, nu mă necinsti! i-a răspuns Tamar. Nu săvârşi ticăloşia aceasta, căci un asemenea lucru nu este îngăduit în Israel.

Ea i -a răspuns:,, Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta.

13 U nde mă voi duce cu ruşinea mea? Iar tu vei fi socotit drept un ticălos în Israel. Vorbeşte, te rog, cu regele şi el nu mă va opri să fiu a ta.

Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum, vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.``

14 E l însă n-a vrut s-o asculte şi, fiind mai puternic decât ea, a necinstit-o culcându-se cu ea.

Dar el n'a vrut s'o asculte; a silit -o, a necinstit -o şi s'a culcat cu ea.

15 D upă aceea, Amnon a urât-o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea. Amnon i-a zis: – Scoală-te şi pleacă!

Apoi Amnon a urît -o foarte mult, mai mult decît o iubise. Şi i -a zis:,, Scoală-te, şi du-te!``

16 – Nu! i-a zis ea. Alungându-mă, faci un rău şi mai mare decât cel pe care l-ai făcut deja. Amnon însă n-a vrut s-o asculte

Ea i -a răspuns:,, Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.``

17 ş i, chemându-l pe tânărul care-l slujea, i-a zis: – Scoateţi-o afară pe femeia aceasta şi închideţi uşa după ea!

El n'a vrut s'o asculte şi, chemînd băiatul care -i slujea, a zis:,, Izgoneşte dela mine pe femeia aceasta, scoate -o afară, şi încuie uşa după ea!``

18 S lujitorul său a făcut întocmai cum i se poruncise. Tamar purta o tunică decorată, căci cu astfel de veşminte se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare.

Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos -o afară, şi a încuiat uşa după ea.

19 F iind izgonită, ea şi-a presărat cenuşă pe cap, şi-a sfâşiat roba decorată pe care o purta, şi-a pus mâinile pe cap şi a plecat ţipând.

Tamar şi -a presărat cenuşă pe cap, şi şi -a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd.

20 A bsalom, fratele ei, a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci şi nu fi mâhnită pentru ceea ce s-a întâmplat, căci este fratele tău.“ Şi Tamar, îndurerată, a rămas în casa fratelui său Absalom.

Fratele ei Absalom, i -a zis:,, A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.`` Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom.

21 C ând regele David a auzit ce s-a întâmplat s-a mâniat foarte tare.

Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s'a mîniat foarte tare.

22 A bsalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că acesta o necinstise pe sora sa, Tamar. Absalom se răzbună pe Amnon

Absalom n'a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să -l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar.

23 D oi ani mai târziu, Absalom îşi tundea oile la Baal-Haţor, lângă hotarul cu Efraim. Şi Absalom i-a invitat pe toţi fiii regelui.

După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, lîngă Efraim, a poftit pe toţi fiii împăratului.

24 S -a dus la rege şi i-a zis: – Iată, slujitorul tău îşi tunde oile. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la slujitorul tău!

Absalom s'a dus la împărat, şi a zis:,, Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul şi slujitorii lui la robul tău.``

25 D ar regele i-a zis lui Absalom: – Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu fim o povară pentru tine. Deşi Absalom a stăruit de el, regele n-a vrut să meargă, însă l-a binecuvântat.

Şi împăratul a zis lui Absalom:,, Nu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.`` Absalom a stăruit de el; dar împăratul n'a vrut să se ducă, şi l -a binecuvîntat.

26 A tunci Absalom i-a zis: – Dă-i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi. – De ce să vină tocmai Amnon cu tine? l-a întrebat regele.

Absalom a zis:,, Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.`` Împăratul i -a răspuns:,, Pentruce să vină el cu tine?``

27 A bsalom însă a stăruit de el, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toţi ceilalţi fii ai săi, să meargă cu el.

În urma stăruinţelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.

28 A bsalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Aşteptaţi până când inima lui Amnon se va înveseli de vin şi când vă voi zice: «Loviţi-l pe Amnon!», atunci să-l ucideţi. Nu vă fie teamă! Oare nu eu v-am poruncit acest lucru? Fiţi tari şi arătaţi-vă vitejia!“

Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi:,, Luaţi seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, şi cînd vă voi zice:, Loviţi pe Amnon!` atunci să -l omorîţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!``

29 S lujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalţi fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.

Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii împăratului s'au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, şi au fugit.

30 Î n timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea că Absalom i-a ucis pe toţi fiii regelui, nelăsând în viaţă pe nici unul dintre ei.

Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii împăratului, şi că n'a mai rămas niciunul din ei.

31 A uzind acestea, regele s-a sculat, şi-a sfâşiat hainele şi s-a culcat la pământ; slujitorii săi stăteau în picioare, având şi ei hainele sfâşiate.

Împăratul s'a sculat, şi -a rupt hainele, şi s'a culcat pe pămînt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîşiate.

32 I onadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toţi tinerii, fiii regelui, au fost ucişi; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora acestuia, pe Tamar.

Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuvîntul şi a zis:,, Să nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii împăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar.

33 D e aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toţi fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit.“

Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toţi fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.

34 Î ntre timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul şi-a ridicat privirea şi a zărit venind pe drumul dinspre apus, coborând muntele, o ceată mare de oameni.

Absalom a fugit. Şi tînărul pus de strajă a ridicat ochii şi s'a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.

35 A tunci Ionadab i-a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s-a întâmplat întocmai cum a spus slujitorul tău.“

Ionadab a zis împăratului:,, Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tău``.

36 N u a terminat bine de vorbit că au şi sosit fiii regelui. Ei au început să plângă în hohote, iar regele împreună cu slujitorii săi au început şi ei să plângă foarte tare.

Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au plîns; şi împăratul şi toţi slujitorii lui au plîns mult.

37 A bsalom a fugit şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului, iar regele David plângea după fiul său în fiecare zi.

Absalom fugise, şi s'a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheşurului. Şi David jălea în fiecare zi pe fiul său.

38 D upă ce Absalom a fugit şi a ajuns în Gheşur, a rămas acolo trei ani.

Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.

39 R egele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit.

Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon.