1 L a Tine, Doamne, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată! În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!

2 P leacă-Ţi urechea spre mine şi scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!

Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

3 T u eşti stânca şi fortăreaţa mea. Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!

Căci Tu eşti Stînca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

4 S capă-mă de laţul care mi-a fost întins, căci Tu eşti fortăreaţa mea!

Scoate-mă din laţul, pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

5 Î n mâinile Tale îmi încredinţez duhul! Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

În mînile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

6 U răsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi, dar Eu mă încred în Domnul!

Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.

7 M ă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta, fiindcă mi-ai văzut necazul şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.

Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu,

8 T u nu m-ai dat pe mâna duşmanului, ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

şi nu mă vei da în mînile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

9 D oamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare! De atâta întristare mi se topesc ochii, sufletul şi pântecele.

Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: faţa, sufletul, şi trupul mi s'au topit de întristare;

10 Î mi sfârşesc viaţa în durere şi anii în întristare. Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele, iar oasele mi se topesc.

mi se sfîrşeşte viaţa în durere, şi anii în suspinuri. Mi s'au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, şi-mi putrezesc oasele!

11 D in pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns să fiu făcut de ruşine; am ajuns de groază pentru vecinii mei, o spaimă pentru cunoscuţii mei. Cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.

Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliţă, fug de mine.

12 S unt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort; am ajuns ca un vas spart.

Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat.

13 A ud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare! Ei se sfătuiesc împotriva mea, plănuind să-mi ia viaţa.

Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domneşte împrejur, cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, şi uneltesc să-mi ia viaţa.

14 D ar eu mă-ncred în Tine, Doamne, şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“

Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic:,, Tu eşti Dumnezeul meu!``

15 D estinul meu este în mâna Ta; izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!

Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

16 F ă să strălucească faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă în îndurarea Ta!

Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta!

17 N u lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne, căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie daţi de ruşine cei răi; să fie reduşi la tăcere în Locuinţa Morţilor!

Doamne, să nu rămîn de ruşine cînd Te chem. Ci să rămînă de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor!

18 S ă fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.

Să amuţească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!

19 C ât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor!

O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

20 T u-i ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile oamenilor; îi tăinuieşti în Coliba Ta de limbile gâlcevitoare.

Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc.

21 B inecuvântat să fie Domnul, căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine când eram într-o cetate asediată!

Binecuvîntat să fie Domnul, căci Şi -a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc'aş fi fost într'o cetate întărită.

22 M -am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele, când am strigat către Tine.

În pornirea mea nechibzuită, ziceam:,, Sînt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine.

23 I ubiţi-L pe Domnul, toţi sfinţii Lui, căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!

Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mîndri.

24 F iţi tari şi încurajaţi-vă inimile, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!

Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!