1 Î ncepem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi?

Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

2 V oi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,

Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

3 a rătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.

4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu.

Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

5 N u că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu,

Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

6 C are ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă. Slava mai mare a Noului Legământ

care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

7 D ar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui,

Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

8 c u cât mai mult este cu slavă slujba Duhului?

cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

9 C ăci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă!

Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

10 F iindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

11 Î ntr-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.

În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

12 D eci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală,

Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

13 n u ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător.

şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.

14 Î nsă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte.

Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.

15 P ână astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl,

Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.

16 d ar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte.

Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.

17 D omnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate.

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

18 N oi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.