1 A re we starting to commend ourselves again? Or we do not, like some, need written credentials or letters of recommendation to you or from you, ?

Începem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

2 y ou yourselves are our letter of recommendation (our credentials), written in your hearts, to be known (perceived, recognized) and read by everybody.

Voi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

3 Y ou show and make obvious that you are a letter from Christ delivered by us, not written with ink but with Spirit of living God, not on tablets of stone but on tablets of human hearts.

Voi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.

4 S uch is the reliance and confidence that we have through Christ toward and with reference to God.

Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

5 N ot that we are fit (qualified and sufficient in ability) of ourselves to form personal judgments or to claim or count anything as coming from us, but our power and ability and sufficiency are from God.

Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

6 W ho has qualified us as ministers and dispensers of a new covenant, not of the letter (of legally written code) but of the Spirit; for the code kills, but the Spirit makes alive.

care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

7 N ow if the dispensation of death engraved in letters on stone, was inaugurated with such glory and splendor that the Israelites were not able to look steadily at the face of Moses because of its brilliance, that was to fade and pass away,

Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

8 W hy should not the dispensation of the Spirit '> ministry whose task it is to cause men to obtain and be governed by the Holy Spirit] be attended with much greater and more splendid glory?

cum n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

9 F or if the service that condemns had glory, how infinitely more abounding in splendor and glory must be the service that makes righteous!

Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

10 I ndeed, in view of this fact, what once had splendor '> the glory of the Law in the face of Moses] has come to have no splendor at all, because of the overwhelming glory that exceeds and excels it '> the glory of the Gospel in the face of Jesus Christ].

Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

11 F or if that which was but passing and fading away came with splendor, how much more must that which remains and is permanent abide in glory and splendor!

În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

12 S ince we have such hope (such joyful and confident expectation), we speak very freely and openly and fearlessly.

Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

13 N or like Moses, who put a veil over his face so that the Israelites might not gaze upon the finish of the vanishing.

şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.

14 I n fact, their minds were grown hard and calloused; for until this present day, when the Old Testament (the old covenant) is being read, that same veil still lies, not being lifted that in Christ it is made void and done away.

Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.

15 Y es, down to this day whenever Moses is read, a veil lies upon their minds and hearts.

Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.

16 B ut whenever a person turns to the Lord, the veil is stripped off and taken away.

Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.

17 N ow the Lord is the Spirit, and where the Spirit of the Lord is, there is liberty (emancipation from bondage, freedom).

Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

18 A nd all of us, as with unveiled face, continued to behold as in a mirror the glory of the Lord, are constantly being transfigured into His very own image in ever increasing splendor and from one degree of glory to another; from the Lord the Spirit.

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.