1 L ord, You have been our dwelling place and our refuge in all generations.

(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam.

2 B efore the mountains were brought forth or ever You had formed and given birth to the earth and the world, even from everlasting to everlasting You are God.

Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pămîntul şi lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu eşti Dumnezeu!

3 Y ou turn man back to dust and corruption, and say, Return, O sons of the earthborn!

Tu întorci pe oameni în ţărînă, şi zici:,,Întoarceţi-vă fiii oamenilor!``

4 F or a thousand years in Your sight are but as yesterday when it is past, or as a watch in the night.

Căci înaintea Ta, o mie de ani sînt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5 Y ou carry away as with a flood; they are as a sleep. In the morning they are like grass which grows up—

Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sînt ca iarba, care încolţeşte iarăş:

6 I n the morning it flourishes and springs up; in the evening it is mown down and withers.

înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7 F or we are consumed by Your anger, and by Your wrath are we troubled, overwhelmed, and frightened away.

Noi sîntem mistuiţi de mînia Ta, şi îngroziţi de urgia Ta.

8 O ur iniquities, our secret heart and its sins, You have set in the light of Your countenance.

Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9 F or all our days pass away in Your wrath; we spend our years as a tale that is told.

Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10 T he days of our years are threescore years and ten (seventy years)—or even, if by reason of strength, fourscore years (eighty years); yet is their pride only labor and sorrow, for it is soon gone, and we fly away.

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mîndreşte omul în timpul lor nu este decît trudă şi durere, căci trece iute, şi noi sburăm.

11 W ho knows the power of Your anger? And Your wrath, who connects it with the reverent and worshipful fear that is due You?

Dar cine ia seama la tăria mîniei Tale, şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

12 S o teach us to number our days, that we may get us a heart of wisdom.

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

13 T urn, O Lord! How long—? Revoke Your sentence and be compassionate and at ease toward Your servants.

Întoarce-te, Doamne! Pînă cînd zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

14 O satisfy us with Your mercy and loving-kindness in the morning, that we may rejoice and be glad all our days.

Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

15 M ake us glad in proportion to the days in which You have afflicted us and to the years in which we have suffered evil.

Înveseleşte-ne tot atîtea zile cîte ne-ai smerit, tot atîţia ani cît am văzut nenorocirea!

16 L et Your work be revealed to Your servants, and Your majesty to their children.

Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, şi slava Ta fiilor lor!

17 A nd let the beauty and delightfulness and favor of the Lord our God be upon us; confirm and establish the work of our hands—yes, the work of our hands, confirm and establish it.

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mînilor noastre, da, întăreşte lucrarea mînilor noastre!