1 ( По слав. 103.) Благославяй, душо моя, Господа. Господи, Боже мой, Ти си твърде велик, с блясък и величие си облечен -

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

2 Т и, Който се обличаш със светлината като с дреха и простираш небето като завеса;

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

3 К ойто издигаш високите Си обиталища над водите, правиш облаците Своя колесница и вървиш с крилете на вятъра;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

4 К ойто правиш ангелите Си силни като ветровете и слугите Си - като огнения пламък;

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

5 К ойто си положил земята на основата ѝ, за да не се поклати за вечни времена.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

6 П окрил си я с морето като с дреха; водите застанаха над планините.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

7 О т Твоето смъмряне те побегнаха, от гласа на гърма Ти се впуснаха в бяг.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

8 И здигнаха се планините, снишаваха се долините на мястото, което беше определил за тях.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

9 П оложил си граница на водите, за да не могат да преминат, нито да се върнат пак да покрият земята.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

10 Т и си, Който изпращаш извори в доловете, за да текат между планините.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

11 Н апояват всички полски зверове; с тях дивите осли утоляват жаждата си;

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

12 п ри тях небесните птици живеят и пеят между клоните.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

13 Т и си, Който поиш планините от високите Си обиталища, така че от плода на Твоите дела се насища земята;

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

14 п равиш да никне трева за добитъка и зеленчуци, необходими на човека, за да изважда храна от земята,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

15 и вино, което весели сърцето на човека и прави да лъщи лицето му повече от дървено масло, и хляб, който укрепва сърцето на човека.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

16 В еликолепните дървета се наситиха, ливанските кедри, които Господ е насадил,

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

17 к ъдето птиците си свиват гнезда и елхите са жилище на щъркела;

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

18 в исоките планини са дом на дивите кози, канарите са прибежище на дивите зайци.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

19 Т ой е определил луната, за да показва времената; слънцето знае кога да залязва.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

20 С пускаш тъмнина и настава нощ, когато всичките горски зверове се разхождат.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

21 Л ъвчетата реват за плячка и търсят от Бога храна.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

22 И згрее ли слънцето, те си отиват и лягат в рововете си.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

23 Ч овек излиза на работата си и се труди до вечерта.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

24 К олко са разнообразни Твоите дела, Господи! С мъдрост си направил всички тях; земята е пълна с Твоите творения.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

25 Е то голямото и просторно море, където има безброй пълзящи животни - животни малки и големи.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

26 Т ам плават корабите; там е и чудовището, което си създал да играе в него.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27 В сички те от Теб очакват да им дадеш навреме храната.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

28 К аквото им даваш, те го събират; отваряш ръката Си и те се насищат с блага,

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

29 с криеш ли лицето Си, те се смущават; прибираш ли дъха им, те умират и се връщат в пръстта си.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

30 И зпращаш ли Духа Си, те се създават; и подновяваш лицето на земята.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

31 Н ека трае довека славата Господня; нека се радва в делата Си Господ,

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

32 К ойто, когато гледа към земята, тя трепери, когато се допира до планините, те димят.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

33 Щ е пея на Господа, докато съм жив; ще славословя моя Бог, докато съществувам.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

34 Д а Му бъде приятно моето размишление; аз ще се веселя в Господа.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

35 Н ека се довършат грешните от земята и нечестивите да ги няма вече. Благославяй, душо моя, Господа. Алилуя.

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!