1 ( По слав. 94.) Елате да запеем на Господа, да възкликнем към Канарата на нашето спасение.

Veniţi să cîntăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre.

2 Д а застанем пред Него със славословие, с псалми да възкликнем към Него,

Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cîntece în cinstea Lui!

3 з ащото Господ е велик Бог и велик Цар над всички богове.

Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.

4 В Неговата ръка са земните дълбочини; и височините на планините са Негови.

El ţine în mînă adîncimile pămîntului, şi vîrfurile munţilor sînt ale Lui.

5 Н егово е морето, дори Той го е направил; и ръцете Му създадоха сушата.

A Lui este marea, El a făcut -o, şi mînile Lui au întocmi uscatul:

6 Е лате да се поклоним и да паднем, да коленичим пред Господа, нашия Създател;

veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

7 з ащото Той е наш Бог и ние сме народ на пасбището Му и овце в ръката Му. Днес, ако искате да слушате гласа Му,

Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui! -

8 н е закоравявайте сърцата си, както в Мерива. Както в деня, когато Ме изпитахте в пустинята,

Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua dela Masa, în pustie,

9 к огато бащите ви Ме изпитаха, опитаха Ме и видяха какво сторих.

unde părinţii voştri M'au ispitit, şi M'au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.

10 Ч етиридесет години негодувах против това поколение и казах: Тези хора се заблуждават в сърцето си и не са познали Моите пътища;

Patruzeci de ani M'am scîrbit de neamul acesta, şi am zis:,, Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.``

11 з атова се заклех в гнева Си, че няма да влязат в Моята почивка.

De aceea am jurat în mînia Mea:,, Nu vom intra în odihna Mea!``