1 V enite, cantiamo con gioia al Signore, acclamiamo alla Rocca della nostra salvezza!

Veniţi să cîntăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stînca mîntuirii noastre.

2 P resentiamoci a lui con lodi, celebriamolo con salmi!

Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cîntece în cinstea Lui!

3 P oiché il Signore è un Dio grande, un gran Re sopra tutti gli dèi.

Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai pesus de toţi dumnezeii.

4 N elle sue mani sono le profondità della terra e le altezze dei monti sono sue.

El ţine în mînă adîncimile pămîntului, şi vîrfurile munţilor sînt ale Lui.

5 S uo è il mare, perché egli l’ha fatto e le sue mani hanno plasmato la terra asciutta.

A Lui este marea, El a făcut -o, şi mînile Lui au întocmi uscatul:

6 V enite, adoriamo e inchiniamoci, inginocchiamoci davanti al Signore che ci ha fatti.

veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

7 P oiché egli è il nostro Dio, e noi siamo il popolo di cui ha cura e il gregge che la sua mano conduce.

Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi sîntem poporul păşunei Lui, turma, pe care o povăţuieşte mîna Lui... O! de aţi asculta azi glasul Lui! -

8 O ggi, se udite la sua voce, non indurite il vostro cuore come a Meriba, come nel giorno di Massa nel deserto,

Nu vă împetriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua dela Masa, în pustie,

9 q uando i vostri padri mi tentarono, mi misero alla prova sebbene avessero visto le mie opere.

unde părinţii voştri M'au ispitit, şi M'au încercat, măcarcă văzuseră lucrările Mele.

10 Q uarant’anni ebbi in disgusto quella generazione e dissi: «È un popolo dal cuore traviato; essi non conoscono le mie vie ».

Patruzeci de ani M'am scîrbit de neamul acesta, şi am zis:,, Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.``

11 P erciò giurai nella mia ira: «Non entreranno nel mio riposo!»

De aceea am jurat în mînia Mea:,, Nu vom intra în odihna Mea!``