1 « Ha una miniera l’argento, e l’oro un luogo dove lo si affina.

Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

2 I l ferro si cava dal suolo, e la pietra fusa dà il rame.

Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.

3 L ’uomo ha posto fine alle tenebre, egli esplora i più profondi recessi per trovare le pietre che sono nel buio, nell’ombra di morte.

Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.

4 S cava un pozzo lontano dall’abitato; il piede più non serve a quelli che vi lavorano; sono sospesi, oscillano lontano dai mortali.

Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

5 D alla terra esce il pane, ma, nelle sue viscere, è sconvolta come dal fuoco.

Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,

6 L e sue rocce sono la sede dello zaffiro e vi si trova la polvere d’oro.

pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.

7 L ’uccello rapace non conosce il sentiero che vi conduce, né l’ha mai scorto l’occhio del falco.

Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,

8 L e fiere superbe non vi hanno messo piede, il leone non c’è mai passato.

cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.

9 L ’uomo stende la mano sul granito, rovescia dalle radici le montagne.

Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

10 P ratica trafori dentro le rocce e l’occhio suo scorge quanto c’è di prezioso.

Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

11 F rena le acque perché non gemano e le cose nascoste trae fuori alla luce.

Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.

12 M a la saggezza, dove trovarla? Dov’è il luogo dell’intelligenza?

Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

13 L ’uomo non ne sa la via, non la si trova sulla terra dei viventi.

Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.

14 L ’abisso dice: “Non è in me”; il mare dice: “Non sta da me”.

Adîncul zice:, Nu este în mine`, şi marea zice:, Nu este la mine.`;

15 N on la si ottiene in cambio d’oro, né la si compra a peso d’argento.

Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;

16 N on la si acquista con l’oro di Ofir, con l’ònice prezioso e con lo zaffiro.

nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17 L ’oro e il vetro non reggono al suo confronto, non la si dà in cambio di vasi d’oro fino.

Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18 N on si parli di corallo, di cristallo; la saggezza vale più delle perle.

Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.

19 I l topazio d’Etiopia non può starle a confronto, l’oro puro non ne controbilancia il valore.

Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.

20 D a dove viene dunque la saggezza? Dov’è il luogo dell’intelligenza?

De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?

21 E ssa è nascosta agli occhi di ogni vivente, è celata agli uccelli del cielo.

Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.

22 L ’abisso e la morte dicono: “Ne abbiamo avuto qualche sentore”.

Adîncul şi moartea zic:, Noi am auzit vorbindu-se de ea.`

23 D io solo conosce la via che vi conduce, egli solo sa il luogo dove risiede,

Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.

24 p erché il suo sguardo giunge fino alle estremità della terra, perch’egli vede tutto quello che è sotto i cieli.

Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.

25 Q uando regolò il peso del vento e fissò la misura delle acque,

Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,

26 q uando diede una legge alla pioggia e tracciò la strada al lampo dei tuoni,

cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

27 a llora la vide e la rivelò, la stabilì e anche l’investigò.

atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.

28 E disse all’uomo: “Ecco, temere il Signore, questa è saggezza, fuggire il male è intelligenza!”».

Apoi a zis omului:, Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`