1 A l direttore del coro. Salmo di Davide. Canto. A te spetta la lode, o Dio che dimori in Sion! A te il compimento delle promesse.
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.
2 A te, che esaudisci la preghiera, verrà ogni creatura.
Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 M i opprime il peso delle mie colpe, ma tu perdonerai i miei peccati.
Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
4 B eato chi sceglierai e accoglierai, perché egli abiti nei tuoi cortili! Noi ci sazieremo dei beni della tua casa, delle cose sante del tuo tempio.
Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.
5 M ediante prodigi tu ci rispondi, nella tua giustizia, o Dio della nostra salvezza, speranza di tutte le estremità della terra e dei mari lontani.
În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!
6 C on il suo vigore egli rese saldi i monti, cingendosi di potenza.
El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.
7 E gli placa il fragore dei mari, il fragore dei loro flutti e il tumulto dei popoli.
El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.
8 G li abitanti delle estremità della terra tremano davanti ai tuoi prodigi; tu fai sgorgare canti di gioia dall’oriente all’occidente.
Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
9 T u percorri la terra e la irrighi, la fai produrre abbondantemente. I ruscelli di Dio sono pieni d’acqua; tu procuri agli uomini il grano, quando prepari così la terra;
Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:
10 t u irrighi i suoi solchi, ne pareggi le zolle, l’ammorbidisci con le piogge, ne benedici i germogli.
îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.
11 T u coroni l’annata con i tuoi benefici, e dove passa il tuo carro stilla il grasso.
Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
12 E sso stilla sui pascoli del deserto, e i colli sono adorni di gioia.
Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.
13 I pascoli si rivestono di greggi e le valli si coprono di frumento; essi prorompono in grida di gioia e cantano.
Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.