1 D avide rivolse all'Eterno le parole di questo cantico nel giorno che l'Eterno lo liberò dalla mano di tutti i suoi nemici e dalla mano di Saul. Egli disse:

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

2 « L'Eterno è la mia rocca, la mia fortezza e il mio liberatore,

El a zis:,, Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

3 i l mio Dio, la mia rupe in cui mi rifugio, il mio scudo, la potenza della mia salvezza, il mio alto rifugio, il mio asilo. O mio salvatore, tu mi salvi dalla violenza!

Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

4 I o invoco l'Eterno che è degno di essere lodato, e sono salvato dai miei nemici.

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

5 L e onde della morte mi avevano circondato e i torrenti della distruzione mi avevano spaventato.

Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

6 I dolori dello Sceol mi avevano avvolto e i lacci della morte mi stavano davanti.

legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

7 N ella mia angoscia invocai l'Eterno e gridai al mio DIO. Egli udí la mia voce dal suo tempio e il mio grido giunse ai suoi orecchi.

În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8 A llora la terra fu scossa e tremò le fondamenta dei cieli furono smosse e scrollate, perché egli era acceso d'ira.

Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

9 U n fumo saliva dalle sue narici e un fuoco divorante gli usciva dalla bocca; da lui sprizzavano carboni accesi.

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

10 E gli abbassò i cieli e discese con una densa caligine sotto i suoi piedi.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

11 C avalcava sopra un cherubino e volava e appariva sulle ali del vento.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

12 P er padiglione intorno a sé aveva posto le tenebre, l'oscurità delle acque e le dense nubi del cielo.

era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

13 D allo splendore che lo precedeva si sprigionavano carboni ardenti.

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

14 L 'Eterno tuonò dai cieli e l'Altissimo fece udire la sua voce.

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

15 A vventò saette, e disperse i nemici, scagliò le sue frecce e li disperse.

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

16 A llora apparve il letto del mare e le fondamenta del mondo furono scoperte al rimprovero dell'Eterno, al soffio del vento delle sue narici.

Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

17 E gli dall'alto stese la mano e mi prese, mi trasse fuori dalle grandi acque.

El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

18 M i liberò dal mio potente nemico e da quelli che mi odiavano, perché erano piú forti di me.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

19 E ssi mi erano venuti contro nel giorno della mia calamità, ma l'Eterno fu il mio sostegno,

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20 e mi trasse fuori al largo; egli mi liberò perché mi gradisce.

El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

21 L 'Eterno mi ha retribuito secondo la mia giustizia e mi ha reso secondo la purità delle mie mani,

Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

22 p erché ho osservato le vie dell'Eterno e non mi sono empiamente sviato dal mio DIO.

căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

23 P oiché ho tenuto davanti a me tutte le sue leggi e non mi sono allontanato dai suoi statuti.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

24 S ono stato integro verso di lui e mi sono guardato dalla mia iniquità.

Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

25 P erciò l'Eterno mi ha reso secondo la mia giustizia secondo la mia purità davanti ai suoi occhi.

De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

26 T u ti mostri pietoso verso l'uomo pio, e retto verso l'uomo retto;

Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

27 t i mostri puro col puro e ti mostri astuto col perverso.

cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

28 T u salvi la gente afflitta, ma il tuo sguardo si ferma sugli alteri per abbassarli.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

29 S i, tu sei la mia lampada o Eterno; l'Eterno illumina le mie tenebre.

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

30 C on te posso assalire una schiera, con il mio DIO posso saltare sopra un muro.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31 L a via di Dio è perfetta; la parola dell'Eterno è purificata col fuoco. Egli è lo scudo di tutti quelli che sperano in lui.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

32 I nfatti chi è Dio all'infuori dell'Eterno? E chi è la Rocca all'infuori del nostro DIO?

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

33 D io è la mia potente fortezza e rende la mia via perfetta.

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

34 E gli rende i miei piedi simili a quelli delle cerve e mi rende saldo sui miei alti luoghi.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

35 E gli ammaestra le mie mani alla battaglia e le mie braccia possono tendere un arco di bronzo.

Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

36 T u mi hai anche dato lo scudo della tua salvezza e la tua benignità mi ha reso grande.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

37 T u hai allargato i miei passi sotto di me, e i miei piedi non hanno vacillato.

Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

38 I o ho inseguito i miei nemici e li ho distrutti, e non sono tornato indietro prima di averli annientati.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

39 L i ho annientati e schiacciati ed essi non hanno più potuto rialzarsi; essi sono caduti sotto i miei piedi.

Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

40 T u mi hai cinto di forza per la battaglia, e hai fatto piegare sotto di me quelli che si alzavano contro di me;

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

41 h ai fatto voltare le spalle ai miei nemici davanti a me, e io ho distrutto quelli che mi odiavano.

Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

42 H anno guardato, ma non vi fu chi li salvasse; hanno gridato all'Eterno, ma egli non rispose loro.

Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

43 I o li ho tritolati come la polvere della terra, li ho frantumati, calpestati come il fango delle strade.

Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

44 T u mi hai liberato dalle contese del mio popolo, mi hai conservato capo delle nazioni; un popolo che non conoscevo mi ha servito.

Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

45 I figli degli stranieri si sottomettono a me; appena sentono mi ubbidiscono.

Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

46 I figli degli stranieri si sono persi d'animo, sono usciti tremanti dalle loro fortezze.

Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

47 V iva l'Eterno! Sia benedetta la mia Rocca! Sia esaltato DIO, la Rocca della mia salvezza!

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

48 E DIO che fa la vendetta per me; mi sottomette i popoli,

Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

49 e mi libera dai miei nemici. Tu m'innalzi su quelli che si levano contro di me e mi liberi dall'uomo violento.

şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

50 P erciò, o Eterno, ti celebrerò fra le nazioni e canterò le lodi del tuo nome.

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

51 G randi liberazioni egli concede al suo re, e usa benignità verso il suo unto, verso Davide e la sua discendenza per sempre».

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``