1 L à, presso i fiumi di Babilonia, sedevamo e piangevamo, ricordandoci di Sion;

Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.

2 s ui salici di quella terra avevamo appese le nostre cetre.

În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.

3 L à, quelli che ci avevano condotti in cattività ci chiedevano le parole di un canto, sí, quelli che ci opprimevano chiedevano canti di gioia, dicendo: «Cantateci un canto di Sion».

Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd:,, Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -

4 C ome avremmo potuto cantare i canti dell'Eterno in un paese straniero?

Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?

5 S e mi dimentico di te, o Gerusalemme, dimentichi la mia destra ogni abilità;

Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

6 r esti la mia lingua attaccata al palato, se non mi ricordo di te, se non metto Gerusalemme al di sopra della mia piú grande gioia.

Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 R icordati, o Eterno, dei figli di Edom, che nel giorno di Gerusalemme dicevano: «Demolitela, demolitela fin dalle fondamenta».

Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau:,, Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``

8 O figlia di Babilonia, che devi esser distrutta beato chi ti darà la retribuzione del male che ci hai fatto!

Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

9 B eato chi prende i tuoi bambini e li sbatte contro la roccia!

Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!