1 « Sono nauseato della mia vita; darò libero sfogo al mio lamento, parlando nell'amarezza dell'anima mia!

Sunt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2 D irò a Dio: "Non condannarmi! Fammi sapere perché contendi con me.

Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

3 T i par bene opprimere, disprezzare l'opera delle tue mani e mostrarti favorevole ai disegni dei malvagi?

Îţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

4 H ai tu occhi di carne, o vedi anche tu come vede l'uomo?

Ai Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

5 S ono forse i tuoi giorni come i giorni di un mortale, i tuoi anni come i giorni di un uomo?

Sunt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

6 p erché tu debba indagare sulla mia colpa e andare in cerca del mio peccato,

ca să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

7 p ur sapendo che non sono colpevole e che non c'è nessuno che mi può liberare dalla tua mano?

deşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 L e tue mani mi hanno fatto e plasmato tutt'insieme, ma ora vorresti distruggermi.

Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

9 R icordati, ti prego, che mi hai plasmato come argilla, e che mi farai ritornare in polvere!

Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

10 N on mi hai forse versato come il latte, e fatto coagulare come il formaggio?

N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

11 T u mi hai rivestito di pelle e di carne, e mi hai intessuto di ossa e di nervi.

M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

12 M i hai concesso vita e benevolenza, e la tua provvidenza ha vegliato sul mio spirito,

Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

13 m a nascondevi queste cose nel tuo cuore; ora so che pensavi questo.

Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

14 S e pecco, tu mi tieni d'occhio e non mi lasci impunito della mia colpa.

ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

15 S e sono malvagio, guai a me! Anche se fossi giusto, non oserei alzare il capo, sazio come sono d'ignominia e vedendo la mia miseria.

Dacă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

16 S e alzo il capo, tu mi dai la caccia come un leone, compiendo nuovamente meraviglie contro di me.

Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

17 T u rinnovi i tuoi testimoni contro di me, accresci la tua ira contro di me e truppe sempre fresche mi assalgono.

Aduci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

18 P erché dunque mi hai fatto uscire dal grembo? Fossi morto, senza che alcun occhio mi avesse visto!

De ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

19 S arei stato come se non fossi mai esistito, portato dal grembo alla tomba.

Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

20 N on sono forse pochi i miei giorni? Smettila dunque, lasciami stare, perché possa riprendermi un po'

Oare nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

21 p rima che me ne vada per non tornare piú, verso la terra di tenebre e di ombra di morte,

înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

22 t erra di oscurità e di grandi tenebre di ombra di morte e senza alcun ordine dove persino la luce è come le tenebre"». Primo discorso di Zofar: Dio trascende la conoscenza dell'uomo. Invito a Giobbe a ravvedersi

în ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“