1 E STA mi alma aburrida de mi vida: Daré yo suelta á mi queja sobre mí, Hablaré con amargura de mi alma.

Sunt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2 D iré á Dios: no me condenes; Hazme entender por qué pleiteas conmigo.

Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

3 ¿ Parécete bien que oprimas, Que deseches la obra de tus manos, Y que resplandezcas sobre el consejo de los impíos?

Îţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

4 ¿ Tienes tú ojos de carne? ¿Ves tú como ve el hombre?

Ai Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

5 ¿ Son tus días como los días del hombre, O tus años como los tiempos humanos,

Sunt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

6 P ara que inquieras mi iniquidad, Y busques mi pecado,

ca să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

7 S obre saber tú que no soy impío, Y que no hay quien de tu mano libre?

deşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 T us manos me formaron y me compusieron Todo en contorno: ¿y así me deshaces?

Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

9 A cuérdate ahora que como á lodo me diste forma: ¿Y en polvo me has de tornar?

Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

10 ¿ No me fundiste como leche, Y como un queso me cuajaste?

N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

11 V estísteme de piel y carne, Y cubrísteme de huesos y nervios.

M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

12 V ida y misericordia me concediste, Y tu visitación guardó mi espíritu.

Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

13 Y estas cosas tienes guardadas en tu corazón; Yo sé que esto está cerca de ti.

Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

14 S i pequé, tú me has observado, Y no me limpias de mi iniquidad.

ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

15 S i fuere malo, ­ay de mí! Y si fuere justo, no levantaré mi cabeza, Estando harto de deshonra, Y de verme afligido.

Dacă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

16 Y subirá de punto, pues me cazas como á león, Y tornas á hacer en mí maravillas.

Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

17 R enuevas contra mí tus plagas, Y aumentas conmigo tu furor, Remudándose sobre mí ejércitos.

Aduci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

18 ¿ Por qué me sacaste de la matriz? Habría yo espirado, y no me vieran ojos.

De ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

19 F uera, como si nunca hubiera sido, Llevado desde el vientre á la sepultura.

Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

20 ¿ No son mis días poca cosa? Cesa pues, y déjame, para que me conforte un poco.

Oare nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

21 A ntes que vaya para no volver, A la tierra de tinieblas y de sombra de muerte;

înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

22 T ierra de oscuridad, lóbrega Como sombra de muerte, sin orden, Y que aparece como la oscuridad misma.

în ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“