1 O IDME, los que seguís justicia, los que buscáis á Jehová: mirad á la piedra de donde fuisteis cortados, y á la caverna de la fosa de donde fuisteis arrancados.

«Ascultaţi-Mă, voi, care urmăriţi dreptatea, voi, care-L căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi şi spre groapa din care aţi fost scoşi!

2 M irad á Abraham vuestro padre, y á Sara que os parió; porque solo lo llamé, y bendíjelo, y multipliquélo.

Uitaţi-vă la Avraam, părintele vostru, şi la Sara care v-a născut! Când l-am chemat, era doar el singur, dar Eu l-am binecuvântat şi l-am înmulţit!

3 C iertamente consolará Jehová á Sión: consolará todas sus soledades, y tornará su desierto como paraíso, y su soledad como huerto de Jehová; hallarse ha en ella alegría y gozo, alabanza y voz de cantar.

Tot astfel Domnul va mângâia Sionul, va mângâia toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, şi deşertul asemenea grădinii Domnului: bucurie şi veselie se vor afla în el, mulţumire şi cântec.

4 E stad atentos á mí, pueblo mío, y oidme, nación mía; porque de mí saldrá la ley, y mi juicio descubriré para luz de pueblos.

Ascultă-Mă, poporul Meu! Ia aminte la ce spun, neamul Meu, pentru că Legea va ieşi de la Mine, iar dreptatea Mea o voi face o lumină pentru popoare!

5 C ercana está mi justicia, salido ha mi salud, y mis brazos juzgarán á los pueblos: á mí esperarán las islas, y en mi brazo pondrán su esperanza.

Dreptatea Mea se apropie, mântuirea Mea se arată, iar braţul Meu este pe cale să judece popoarele; ţinuturile de lângă mare aşteaptă şi nădăjduiesc în braţul Meu.

6 A lzad á los cielos vuestros ojos, y mirad abajo á la tierra: porque los cielos serán deshechos como humo, y la tierra se envejecerá como ropa de vestir, y de la misma manera perecerán sus moradores: mas mi salud será para siempre, mi justicia no perecerá.

Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi în jos spre pământ! Căci cerurile se vor risipi ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca ţânţarii. Mântuirea Mea însă va dăinui pururi şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.

7 O idme, los que conocéis justicia, pueblo en cuyo corazón está mi ley. No temáis afrenta de hombre, ni desmayéis por sus denuestos.

Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea, tu, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, nu-ţi fie frică de insultele lor,

8 P orque como á vestidura los comerá polilla, como á lana los comerá gusano; mas mi justicia permanecerá perpetuamente, y mi salud por siglos de siglos.

căci îi va mânca molia ca pe o haină, viermele îi va mânca aşa cum mănâncă lâna. Dreptatea Mea însă va dăinui pururea, iar mântuirea Mea va fi pentru toate generaţiile.»

9 D espiértate, despiértate, vístete de fortaleza, oh brazo de Jehová; despiértate como en el tiempo antiguo, en los siglos pasados. ¿No eres tú el que cortó á Rahab, y el que hirió al dragón?

Trezeşte-Te! Trezeşte-Te! Îmbracă-Te în putere, braţ al Domnului! Trezeşte-Te ca în zilele din vechime, ca în generaţiile de demult! Nu eşti Tu Acela Care l-ai tăiat pe Rahab în bucăţi, Care ai străpuns monstrul Tanin ?

10 ¿ No eres tú el que secó la mar, las aguas del grande abismo; el que al profundo de la mar tornó en camino, para que pasasen los redimidos?

Nu eşti Tu Acela Care ai uscat marea, apele marelui adânc, Care ai făcut un drum în adâncurile mării, pentru ca cei răscumpăraţi să treacă?

11 C ierto, tornarán los redimidos de Jehová, volverán á Sión cantando, y gozo perpetuo será sobre sus cabezas: poseerán gozo y alegría, y el dolor y el gemido huirán.

Răscumpăraţii Domnului se vor întoarce şi vor intra în Sion cu strigăte de bucurie. O bucurie veşnică le va încununa capetele; bucuria şi veselia îi vor copleşi, iar necazul şi suspinul vor fugi de la ei.

12 Y o, yo soy vuestro consolador. ¿Quién eres tú para que tengas temor del hombre, que es mortal, del hijo del hombre, que por heno será contado?

«Eu, chiar Eu sunt Cel Ce te mângâi! De ce te temi, atunci, de omul cel muritor, de fiul omului care trece ca iarba,

13 Y haste ya olvidado de Jehová tu Hacedor, que extendió los cielos y fundó la tierra; y todo el día temiste continuamente del furor del que aflige, cuando se disponía para destruir: mas ¿en dónde está el furor del que aflige?

uitând astfel de Domnul, Creatorul tău, Care a desfăşurat cerurile şi a pus temeliile pământului şi îngrozindu-te toată ziua de mânia asupritorului, care umblă să nimicească? Unde este mânia asupritorului?

14 E l preso se da prisa para ser suelto, por no morir en la mazmorra, ni que le falte su pan.

Cel subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniţă, nici nu-i va lipsi pâinea.

15 E mpero yo Jehová, que parto la mar, y suenan sus ondas, soy tu Dios, cuyo nombre es Jehová de los ejércitos.

Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel Care stârneşte marea şi face să-i urle valurile – Domnul Oştirilor este Numele Său.

16 Y en tu boca he puesto mis palabras, y con la sombra de mi mano te cubrí, para que plantase los cielos y fundase la tierra, y que dijese á Sión: Pueblo mío eres tú.

Am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să aşez cerurile, să pun temeliile pământului şi să zic Sionului: ‘Tu eşti poporul Meu!’» Cupa mâniei Domnului

17 D espierta, despierta, levántate, oh Jerusalem, que bebiste de la mano de Jehová el cáliz de su furor; las heces del cáliz de aturdimiento bebiste, y chupaste.

Trezeşte-te! Trezeşte-te! Ridică-te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul ameţelii!

18 D e todos los hijos que parió, no hay quien la gobierne; ni quien la tome por su mano de todos los hijos que crió.

Între toţi fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care să-l călăuzească; între toţi fiii pe care i-a crescut, nu este nici unul care să-l apuce de mână.

19 E stas dos cosas te han acaecido; ¿quién se dolerá de ti? asolamiento y quebrantamiento, hambre y espada. ¿Quién te consolará?

Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea şi nimicirea, foametea şi sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?

20 T us hijos desmayaron, estuvieron tendidos en las encrucijadas de todos los caminos, como buey montaraz en la red, llenos del furor de Jehová, de la ira del Dios tuyo.

Fiii tăi zac leşinaţi la fiecare colţ de uliţă, ca o antilopă prinsă în laţ; sunt plini de mânia Domnului şi de mustrarea Dumnezeului tău.

21 O ye pues ahora esto, miserable, ebria, y no de vino:

De aceea, ascultă aceasta, tu, care eşti asuprit, tu, care eşti beat, dar nu de vin!

22 A sí dijo tu Señor Jehová, y tu Dios, el cual pleitea por su pueblo: He aquí he quitado de tu mano el cáliz de aturdimiento, la hez del cáliz de mi furor; nunca más lo beberás:

Aşa vorbeşte Stăpânul tău, Domnul şi Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: «Iată, ţi-am luat din mână cupa ameţelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată!

23 Y ponerlo he en mano de tus angustiadores que dijeron á tu alma: Encórvate, y pasaremos. Y tú pusiste tu cuerpo como tierra, y como camino, á los que pasan.

O voi pune în mâna celor ce te chinuie, a celor care ţi-au zis: ‘Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!’ Ţi-ai făcut atunci spatele ca pământul şi ca un drum pe care ei să umble!»