1 « Al al maestro del coro. Salmo di Davide» In te, o Eterno, mi sono rifugiato; fa' che io non sia mai confuso; liberami per la tua giustizia.

La Tine, Doamne, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată! În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!

2 P orgi a me il tuo orecchio, affrettati a liberarmi; sii per me una forte rocca e un luogo fortificato per salvarmi.

Pleacă-Ţi urechea spre mine şi scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!

3 P oiché tu sei la mia rocca e la mia fortezza; per amor del tuo nome guidami e conducimi.

Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea. Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!

4 T rammi fuori dalla rete che mi han teso di nascosto, perché tu sei la mia roccaforte.

Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins, căci Tu eşti fortăreaţa mea!

5 N elle tue mani io rimetto il mio spirito; tu mi hai riscattato, o Eterno, Dio di verità.

În mâinile Tale îmi încredinţez duhul! Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

6 I o detesto quelli che si attaccano a vanità ingannatrici, ma confido nell'Eterno.

Urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi, dar Eu mă încred în Domnul!

7 E sulterò e mi rallegrerò per la tua benignità, perché tu hai visto la mia afflizione e hai compreso le angosce della mia anima,

Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta, fiindcă mi-ai văzut necazul şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.

8 e non mi hai dato in mano del nemico, ma hai messo i miei piedi in un luogo spazioso.

Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului, ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

9 A bbi pietà di me, o Eterno, perché sono angosciato; il mio occhio, la mia anima e le mie viscere sono consumati dal dolore,

Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare! De atâta întristare mi se topesc ochii, sufletul şi pântecele.

10 p erché la mia vita vien meno per l'afflizione e i miei anni per il pianto; la mia forza viene meno a causa del mio peccato e le mie ossa si consumano.

Îmi sfârşesc viaţa în durere şi anii în întristare. Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele, iar oasele mi se topesc.

11 S ono diventato un obbrobrio per tutti i miei nemici, soprattutto per i miei vicini e uno spavento per i miei conoscenti, quelli che mi vedono in strada fuggono lontano da me.

Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns să fiu făcut de ruşine; am ajuns de groază pentru vecinii mei, o spaimă pentru cunoscuţii mei. Cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.

12 S ono dimenticato dal cuore loro come un uomo morto; sono simile a un vaso rotto.

Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort; am ajuns ca un vas spart.

13 P oiché odo le calunnie di molti, tutt'intorno è spavento, mentre essi si consigliano assieme contro di me e complottano di togliermi la vita.

Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare! Ei se sfătuiesc împotriva mea, plănuind să-mi ia viaţa.

14 M a io, o Eterno, confido in te; ho detto: «Tu sei il mio DIO».

Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne, şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“

15 I miei giorni sono nelle tue mani; liberami dalla mano dei miei nemici e da quelli che mi perseguitano.

Destinul meu este în mâna Ta; izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!

16 F a' risplendere il tuo volto sul tuo servo; salvami per la tua benignità.

Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă în îndurarea Ta!

17 O Eterno, fa che io non resti confuso, perché ti ho invocato siano confusi gli empi, e siano ridotti ai silenzio nello Sceol.

Nu lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne, căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie daţi de ruşine cei răi; să fie reduşi la tăcere în Locuinţa Morţilor!

18 A mmutoliscano le labbra bugiarde, che parlano sfacciatamente contro il giusto, con alterigia e con disprezzo.

Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.

19 Q uanto è grande la tua bontà che riservi per quelli che ti temono, e che usi in presenza dei figli degli uomini verso quelli che si rifugiano in te!

Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor!

20 T u li nascondi nel segreto rifugio della tua presenza, dalle insidie degli uomini, tu li custodisci in una tenda al sicuro dalle contese verbali.

Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile oamenilor; îi tăinuieşti în Coliba Ta de limbile gâlcevitoare.

21 S ia benedetto l'Eterno, perché mi ha usato grande benignità, mettendomi come in un luogo fortificato.

Binecuvântat să fie Domnul, căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine când eram într-o cetate asediată!

22 Q uanto a me, nel mio smarrimento dicevo: «Io sono stato allontanato dalla tua presenza»; ma tu hai udito la voce delle mie suppliche quando ho gridato a te.

M-am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele, când am strigat către Tine.

23 A mate l'Eterno, voi tutti suoi santi! L'Eterno custodisce i fedeli e retribuisce largamente quelli che agiscono con alterigia.

Iubiţi-L pe Domnul, toţi sfinţii Lui, căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!

24 S iate forti, o voi tutti che sperate nell'Eterno ed egli renderà saldo il vostro cuore.

Fiţi tari şi încurajaţi-vă inimile, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!