1 ( По слав. 30). За първия певец. Давидов псалом. На Тебе, Господи, уповавам; да се не посрамя до века: Избави ме според правдата Си.

La Tine, Doamne, caut adăpost! Să nu rămân de ruşine vreodată! În dreptatea Ta, izbăveşte-mă!

2 П риклони към мене ухото Си; побързай да ме избавиш: Бъди ми силна канара, укрепени здание, за да ме спасиш.

Pleacă-Ţi urechea spre mine şi scapă-mă degrabă! Fii pentru mine o stâncă de adăpost, o fortăreaţă trainică ca să pot fi izbăvit!

3 З ащото Ти си моя канара и крепост; Затова заради името Си ръководи ме и управяй ме.

Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea. Condu-mă şi călăuzeşte-mă, din pricina Numelui Tău!

4 И змъкни ме из мрежата, която скрито поставиха за мене, Защото ти си моя крепост.

Scapă-mă de laţul care mi-a fost întins, căci Tu eşti fortăreaţa mea!

5 В Твоята ръка предавам духа си; Ти си ме изкупил, Господ Боже на истината.

În mâinile Tale îmi încredinţez duhul! Tu m-ai izbăvit, Doamne, Dumnezeu al adevărului!

6 М разя ония, които почитат суетните идоли; Но аз уповавам на Господа,

Urăsc pe cei ce se alipesc de idoli deşerţi, dar Eu mă încred în Domnul!

7 Щ е се радвам и ще се веселя в Твоята милост; Защото Ти си видял неволите ми, Познал си утесненията на душата ми,

Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea Ta, fiindcă mi-ai văzut necazul şi ai cunoscut nenorocirea sufletului meu.

8 И не си ме затворил в ръката на неприятеля; Поставил си нозете ми на широко.

Tu nu m-ai dat pe mâna duşmanului, ci mi-ai aşezat picioarele într-un loc larg.

9 С мили се за мене, Господи, защото съм в утеснение, Чезне от скръб окото ми, душата ми, и снагата ми.

Doamne, ai milă de mine, căci sunt în strâmtorare! De atâta întristare mi se topesc ochii, sufletul şi pântecele.

10 З ащото се изнури в тъга живота ми, и годините ми във въздишки; Поради престъплението ми ослабна силата ми, И костите ми изнемощяха.

Îmi sfârşesc viaţa în durere şi anii în întristare. Puterea îmi este sleită din pricina vinii mele, iar oasele mi se topesc.

11 Н а всичките си противници станах за укор, А най-вече на ближните си, И за плашило на познайниците си; Ония, които ме гледаха навън, бягаха от мене.

Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns să fiu făcut de ruşine; am ajuns de groază pentru vecinii mei, o spaimă pentru cunoscuţii mei. Cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.

12 К ато някой умрял бях забравен от сърцето на всичките; Станах като счупен съд;

Sunt uitat de inimi ca şi cum aş fi mort; am ajuns ca un vas spart.

13 З ащото съм чул клетвите на мнозина; От всякъде страх, Като се наговориха против мене И намислиха да отнемат живота ми.

Aud şuşoteala multora – peste tot este numai teroare! Ei se sfătuiesc împotriva mea, plănuind să-mi ia viaţa.

14 Н о аз на Тебе уповавах, Господи; Рекох: Ти си Бог мой.

Dar eu mă-ncred în Tine, Doamne, şi mărturisesc: „Tu eşti Dumnezeul meu!“

15 В Твоите ръце са времената ми; Избави ме от ръката на неприятелите ми, И от тия, които ме гонят.

Destinul meu este în mâna Ta; izbăveşte-mă din mâna duşmanilor şi a prigonitorilor mei!

16 Н аправи да светне лицето Ти над слугата Ти; Спаси ме в милосърдието Си.

Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă în îndurarea Ta!

17 Г осподи, да са не посрамя, Защото съм Те призовал; Нека се посрамят нечестивите, Нека млъкнат в преизподнята.

Nu lăsa să fiu dat de ruşine, Doamne, căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie daţi de ruşine cei răi; să fie reduşi la tăcere în Locuinţa Morţilor!

18 Н ека онемеят лъжливите устни, Които говорят против праведния нахално, горделиво и презрително.

Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.

19 К олко е голяма Твоята благост, Която си запазил за ония, които Ти се боят, И която си показал пред човешките чада Към ония, които уповават на Тебе!

Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor!

20 Щ е те скрием в скривалището на присъствието Си От човешките замисли; Ще ги скриеш под покров От препирането на езици.

Tu-i ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile oamenilor; îi tăinuieşti în Coliba Ta de limbile gâlcevitoare.

21 Б лагословен да е Господ, Защото си показал чудесното Си милосърдие към мене В укрепен град.

Binecuvântat să fie Domnul, căci minunată I-a fost îndurarea faţă de mine când eram într-o cetate asediată!

22 А в тревогата си аз бих рекъл: Отлъчен съм от очите Ти: Обаче Ти послуша гласа на молбите ми, Когато извиках към Тебе.

M-am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminţilor mele, când am strigat către Tine.

23 В ъзлюбете Господа, всички Негови светии; Господ пази верните, А въздава изобилно на ония, които се обхождат горделиво.

Iubiţi-L pe Domnul, toţi sfinţii Lui, căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!

24 Д ерзайте и нека се укрепи сърцето ви, Всички, които се надявате на Господа.

Fiţi tari şi încurajaţi-vă inimile, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!