1 Б ратя мои, да не държите вярата на прославения наш Господ Исус Христос с лицеприятие.

Fraţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos!

2 З ащото, ако влезе в синагогата ви човек с златен пръстен и с хубави дрехи, а влезе и сиромах с оплескани дрехи,

Căci dacă intră în adunarea voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară,

3 и погледете с почит към оня, който е с хубави дрехи, та речете: Ти седни тука на добро място; а на сиромаха речете: Ти стой там, или: Седни до подножието ми,

iar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“,

4 н е правите ли различия помежду си, и не ставате ли пристрастни съдии?

oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?

5 С лушайте любезни ми братя: Не избра ли Бог ония, които от сиромаси в светски неща, богати с вяра и наследници на царството, което е обещал на тия, които Го любят?

Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc?

6 А вие опозорихте сиромаха. Нали богатите ви угнетяват и сами ви влачат по съдилища?

Însă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?

7 Н али те хулят почтеното име, с което се именувате?

Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi?

8 О баче, ако изпълнявате царският закон, според писанието: +Да обичаш ближният си като себе си+, добре правите.

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.

9 Н о ако гледате на лице, грях правите, и от закона се осъждате като престъпници.

Dar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea.

10 З ащото, който опази целия закон, а сгреши в едно нещо, бива виновен във всичко.

Căci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate.

11 П онеже Оня, Който е рекъл: +Не прелюбодействувай+, рекъл е и: +Не убивай+, тъй че, ако не прелюбодействуваш, а пък убиваш, станал си престъпник на закона.

Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“ a spus şi: „Să nu ucizi!“. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea!

12 Т ака говорете и така постъпвайте като човеци, които ще бъдат осъдени по закона на свободата.

Vorbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii.

13 З ащото съдът е немилостив към този, който е показал милост. Милостта тържествува над съда.

Căci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii. Credinţa şi fapta

14 К аква полза братя мои, че има вяра, а няма дела? Може ли такава вяра да го спаси?

Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?

15 А ко някой брат или някоя сестра са голи и останали без ежедневна храна,

Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,

16 и някой от вас им рече: Идете си с мир, дано бъдете стоплени и нахранени, а не им дадете потребното за тялото, каква полза?

iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?

17 Т ака и вярата, ако няма дела, сама по себе си е мъртва.

Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

18 Н о ще рече някой: Ти имаш вяра, а пък аз имам дела; ако можеш, покажи ми вярата си без дела, и аз ще ти покажа вярата си от моите дела.

Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!

19 Т и вярваш, че има само един Бог, добре правиш; и бесовете вярват и треперят.

Tu crezi că Dumnezeu este Unul ? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!

20 О баче искаш ли да познаеш, о суетни човече, че вяра без дела е безплодна?

Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică ?

21 А враам, нашият отец, не оправда ли се чрез дела като принесе сина си Исаака на жертвеника?

Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?

22 Т и виждаш, че вярата действуваше заедно с делата му, и че от делата се усъвършенствува вярата;

Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte.

23 и изпълни се писанието, което казва: +Аврам повярва в Бога; и това му се вмени за правда+ и се нарече Божий приятел.

Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.

24 В иждате, че чрез дела се оправдава човек, а не само чрез вяра.

Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

25 Т ака също блудницата Раав не оправда ли се чрез дела, когато прие пратеници и ги изпрати бърже през друг път?

În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum?

26 З ащото, както тялото отделено от духа е мъртво, така и вярата отделена от дела е мъртва.

Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.