1 ( По слав. 94). Дойдете, да запеем на Господа, Да възкликнем към спасителната ни Канара.

Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!

2 Д а застанем пред Него със славословие. С псалми да възкликнем на Него,

Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări!

3 З ащото Господ е велик Бог, И велик цар над всички богове.

Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!

4 В неговата ръка са земните дълбочини; И височините на планините са Негови.

El ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.

5 Н егово е морето, дори Той го е направил; И ръцете Му създадоха сушата.

A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

6 Д ойдете да се поклоним и да припаднем, Да коленичим пред Господа нашия Създател;

Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!

7 З ащото Той е наш Бог. И ние сме люде на пасбището Му и овце на ръката Му, Днес, ако искате да слушате гласа Му,

Căci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

8 Н е закоравявайте сърцата си както в Мерива. Както в деня, когато Ме изпитахте в пустинята,

nu vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

9 К огато бащите ви Ме изпитаха, Опитаха Ме и видяха каквото сторих.

când strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!

10 Ч етиридесет години негодувах против това поколение, И рекох: Тия люде се заблуждават в сърце, И не са познали Моите пътища;

Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.»

11 З атова се заклех в гнева Си, Че няма да влязат в Моята почивка.

De aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“