1 Т огава, като изново размишлявах Всичките угнетения, които стават под слънцето, И видях сълзите на угнетяваните, че нямаше за тях утешител, И че силата беше в ръката на ония, които ги угнетяваха, А за тях нямаше утешител,

„M-am uitat apoi şi am văzut toate asupririle care se fac sub soare. Şi iată că lacrimile celor asupriţi nu aveau alinare; puterea era de partea asupritorilor lor şi nu exista scăpare pentru cei persecutaţi.

2 З а това аз ублажавах умрелите, които са вече умрели, Повече от живите, които са още живи;

Am declarat atunci că este mai bine de morţii care au murit demult, decât de cei vii care sunt încă în viaţă.

3 А по-щастлив и от двамата считах оня, който не е бил още, Който не е видял лошите дела, които стават под слънцето.

Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceştia, este pentru cel care nu s-a născut încă, pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele care sunt făcute sub soare.

4 Т огава видях всеки труд и всяко сполучливо дело, Че поради него човек бива завиждан от ближния си. И това е суета и гонене на вятър.

Am văzut că orice osteneală şi orice îndemânare la lucru este pricina invidiei dintre un bărbat şi semenul său, iar aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

5 Б езумният сгъва ръцете си И яде своята си плът,

«Prostul îşi încrucişează mâinile şi se ruinează.

6 И казва: По-добре една пълна шепа със спокойствие, Отколкото две пълни шепи с труд и с гонене на вятър.

Mai bine puţin cu pace, decât de două ori mai mult cu osteneală şi goană după vânt!»

7 Т огава изново видях само суета под слънцето.

Am mai văzut o deşertăciune sub soare:

8 И ма такъв, който е самичък, който няма другар, Да! Няма нито син, нито брат; Но пак няма край на многото му труд, Нито се насища окото му с богатство; И той не дума: За кого, прочее, се трудя аз И лишавам душата си от благо? И това е суета и тежък труд.

Există câte un om singur-singurel, care nu are nici fii, nici fraţi şi care se osteneşte fără încetare, dar nu se satură de avere. „Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el, şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“ Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău

9 П о-добре са двама, отколкото един, Понеже те имат добра награда за труда си;

Este mai bine în doi, decât de unul singur, căci doi obţin o plată mai bună pentru munca lor.

10 З ащото, ако паднат, единият ще вдигне другаря си; Но горко на оня, който е сам, когато падне, И няма друг да го вдигне.

Dacă unul dintre ei va cădea, celălalt îl va ridica, dar vai de cel care cade şi nu există un altul care să-l ridice!

11 И ако легнат двама заедно ще се стоплят; А един как ще се стопли самичък ?

Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc, dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?

12 И ако някой надвие на един, който е самичък, Двама ще му се опрат; И тройното въже не се къса скоро.

Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva, doi pot să i se împotrivească, iar funia împletită în trei nu este ruptă uşor.

13 П о-добър е беден и мъдър младеж, Отколкото стар и безумен цар, Който не знае вече да приема съвет;

Mai bine tânăr sărac, dar înţelept, decât rege bătrân, însă fără minte şi care niciodată nu se lasă îndrumat,

14 З ащото единият излиза из тъмницата (Еврейски: къщата на веригите), за да царува, А другият, и цар да се е родил, става сиромах.

căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniţă, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă.

15 В идях всичките живи, които ходят под слънцето, Че бяха с младежа, втория, който стана вместо него;

Am văzut cum toţi cei vii, care umblă sub soare, l-au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta.

16 Н ямаше край на всичките люде, На всичките, над които е бил той; А идещите подир него не ще се зарадват в него. Наистина и това е суета и гонене на вятър.

Tot poporul şi toţi cei înaintea cărora mergea el erau fără număr. Totuşi, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!»“