1 В оня ден тая песен ще се изпее в Юдовата земя: Имаме укрепен град; Спасение ще тури Бог за стени и подпорки.

În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta acest cântec: «Avem o cetate puternică! Dumnezeu a făcut mântuire din zidurile şi meterezele ei!

2 О творете портите, За да влезе праведният народ, който пази истината.

Deschide-ţi porţile ca să poată intra neamul cel drept, neamul ce păzeşte credinţa!

3 Щ е опазиш в съвършен мир Непоколебими ум, Защото на Тебе уповава.

Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine.

4 У повавайте на Господа винаги, Защото Господ Иеова е вечна канара:

Încredeţi-vă în Domnul pentru totdeauna, pentru că în Domnul, da, în Domnul, aveţi o stâncă veşnică!

5 З ащото събаря живеещите на високо, Снишава високостоящия град, снишава го дори до земята, Хвърля го дори в пръстта.

Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi, a doborât cetatea cea îngâmfată; a doborât-o la pământ, a aruncat-o în ţărână.

6 Н огата ще го потъпче - Нозете на сиромаха, стъпките на бедния.

Ea este călcată în picioare, de picioarele celui asuprit, şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.

7 П ътят на праведния е прав път; Пътеката на праведния Ти направляваш.

Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept pe care Tu o netezeşti este dreaptă.

8 Д а! в пътя на Твоите съдби, Господи, Те чакахме: Желанието на душите ни е към Твоето име и към възпоменание за Тебе.

Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor Tale, Te aşteptăm! Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine sunt dorinţa sufletului nostru.

9 С душата си Те пожелах нощем, Да! с дълбочината на духа си Тебе търся в зори; Защото, когато Твоите съдби се вършат на земята Жителите на света се учат правда.

Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă, căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

10 А ко се покаже милост към нечестивия, Пак той няма да се научи на правда; Даже в земята на правотата ще постъпва неправедно, И не ще погледне на Господното величие.

Chiar dacă celui rău i se arată îndurare, el tot nu învaţă dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea, nerecunoscând măreţia Domnului.

11 Г осподи, ръката Ти е издигната, но те не виждат; Обаче ще видят ревността Ти за людете Ти, и ще се посрамят; Огън даже ще погълне враговете Ти.

Doamne, mâna Ta este ridicată, dar ei n-o văd. Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine! Lasă ca focul pregătit pentru duşmanii Tăi să-i mistuie!

12 Г осподи, Ти ще отредиш мир за нас, Защото си извършил за нас и всичките ни дела.

Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea, căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.

13 Г осподи Боже наш, освен Тебе други господари са владели над нас; А само чрез Тебе ще споменуваме Твоето име.

Doamne, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi, dar noi recunoaştem doar Numele Tău.

14 Т е са мъртви, няма да живеят; Те са сенки няма да се издигнат; Защото Ти си ги наказал и изтребил, И си направил всеки спомен за тях да изчезне.

Acei morţi nu se mai întorc la viaţă, spiritele lor nu se vor mai ridica, căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters toată pomenirea.

15 У множил си народа, Господи; Умножил си народа; прославил си се; Разширил си всичките граници на страната.

Tu, Doamne, ai înmulţit neamul; ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării. Meriţi să fii slăvit!

16 Г осподи в скръбта прибягнаха към Тебе, Изляха тайна молитва, когато наказанието Ти бе върху тях.

Doamne, ei Te-au căutat când erau în necaz; când îi disciplinai, ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.

17 К акто непразна жена, Когато наближава да роди, е в мъка И вика в болките си, Такива станахме и ние пред Тебе, Господи.

Ca o femeie însărcinată şi gata să nască, care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei, aşa eram noi înaintea Ta, Doamne.

18 С танахме непразни, бяхме в мъка, Но като че ли вятър родихме; Никакво избавление не извършихме на земята, Нито паднаха пред нас жителите на света.

Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. Mântuirea n-am adus-o pe pământ şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.

19 Т воите умрели ще оживеят; Моите мъртви тела ще възкръснат. Събудете се и запейте радостно вие, които обитавате в пръстта, Защото росата Ти е кат росата по тревите. И земята ще предаде мъртвите.

Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă, trupurile lor se vor ridica. Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână, căci roua voastră este o rouă strălucitoare, iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit!

20 Д ойдете, люде Мои, влезте в скришните си стаи, И затворете вратите след себе си; Скрийте се за един малък миг, Догдето премине гневът.

Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale şi închide-ţi uşile după tine! Ascunde-te pentru o scurtă vreme, până trece indignarea!

21 З ащото, ето, Господ излиза от мястото Си. За да накаже жителите на земята за беззаконието им; И земята ще открие кървите си, И не ще покрие вече убитите си.

Căci, iată! Domnul iese din locuinţa Sa ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el şi nu îşi va mai ascunde ucişii.