1 И ма време за всяко нещо, И срок за всяка работа под небето:

„Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:

2 В реме за раждане, и време за умиране; Време за насаждане, и време за изкореняване насаденото;

un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;

3 В реме за убиване, и време за изцеляване; Време за събаряне, и време за градене;

un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;

4 В реме за плачене, и време за смеене; Време за жалеене, и време за ликуване;

un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;

5 В реме за разхвърляне камъни, и време за събиране камъни; Време за прегръщане, и време за въздържане от прегръщането;

un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;

6 В реме за търсене, и време за изгубване; Време за пазене, и време за хвърляне;

un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7 В реме за раздиране, и време за шиене; Време за мълчание, и време за говорене;

un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;

8 В реме за обичане, и време за мразене; Време за война, и време за мир.

un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.

9 К аква полза на оногова, който работи, От онова, в което се труди той?

Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui?

10 В идях труда, който даде Бог На човешките чада, за да се трудят в него.

Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.

11 Т ой е направил всяко нещо хубаво на времето му; Положил е и вечността в тяхното сърце, Без обаче да може човек да издири Отначало до край делото, което е направил Бог.

El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

12 П ознах, че няма друго по-добро за тях Освен да се весели всеки, и да благоденства през живота си;

Înţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă.

13 И още всеки човек да яде и да пие, И да се наслаждава от доброто на всичкия си труд. Това е дар от Бога.

În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.

14 П ознах, че всичко що прави Бог ще бъде вечно; Не е възможно да се притури на него, нито да се отнеме от него; И Бог е направил това, за да Му се боят човеците.

Înţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

15 К аквото съществува е станало вече; И каквото ще стане е станало вече; И Бог издирва наново онова, което е било оттласнато.

Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.

16 В идях още под слънцето Мястото на съда, а там беззаконието, - И мястото на правдата, а там неправдата.

Am mai văzut ceva sub soare: Pe scaunul justiţiei trona răutatea, iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

17 Р екох в сърцето си: Бог ще съди праведния и нечестивия; Защото има време у Него за всяко нещо и за всяко дело.

Atunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru şi pentru orice faptă.»

18 Р екох в сърцето си относно човешките чада, Че това е, за да ги опита Бог, И за да видят те, че в себе си са като животни.

Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.

19 З ащото каквото постига човешките чада Постига и животните; една участ имат; Както умира единия, така умира и другото; Да! един дух имат всичките; И човек не превъзхожда в нищо животното, Защото всичко е суета.

Căci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune!

20 В сички отиват в едно място; Всички са от пръстта, и всички се връщат в пръстта.

Totul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână.

21 К ой знае духът на човешките чада, че възлиза горе, И духът на животното, че слиза долу на земята?

Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se coboară sub pământ?

22 В идях прочее, че за човека няма по-добро, Освен да се радва в делата си; Защото това е делът му; Понеже кой ще го възвърне надире, за да види Онова, което ще бъде подир него?

Am înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“