1 А в първия ден на седмицата, сутринта рано, жените дойдоха на гроба, носещи ароматите, които бяха приготвили.

Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

2 О и как нашите главни свещеници и началници Го предадоха да бъде осъден на смърт и Го разпнаха.

Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului,

3 И като влязоха, не намериха тялото на Господа Исуса.

iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus.

4 И когато бяха в недоумение за това, ето застанаха пред тях двама мъже с ослепително облекло.

În timp ce erau înmărmurite din cauza acestui lucru, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare au stat lângă ele.

5 И обзети от страх, те наведоха лицата си до земята; а мъжете им рекоха: Защо търсите живия между мъртвите?

Îngrozite, ele şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutaţi pe Cel Viu între cei morţi?

6 Н яма Го тука, но възкръсна. Спомнете си какво ви говореше, когато беше още в Галилея,

Nu este aici, ci a fost înviat! Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

7 к ато казваше, че Човешкият Син трябва да бъде предаден в ръцете на грешни човеци, да бъде разпнат, и в третия ден да възкръсне.

când zicea că Fiul Omului trebuie să fie trădat în mâinile păcătoşilor şi să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“

8 И спомниха си думите му.

Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

9 И като се върнаха от гроба, известиха всичко това на единадесетте и на всичките други.

Când s-au întors de la mormânt, i-au anunţat despre toate aceste lucruri pe cei unsprezece şi pe toţi ceilalţi.

10 А бяха Магдалина Мария, и Иоанна, и Мария Якововата майка и другите жени с тях, които казаха тия неща на апостолите.

Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – şi celelalte care erau împreună cu ele.

11 А тия думи им се видяха като празни приказки, и не вярваха.

Însă cuvintele acestea li s-au părut basme şi nu le-au crezut pe femei.

12 А Петър стана и изтича на гроба, и, като надникна, видя саваните, сложени отделно; и отиде у дома си, чудейки се за станалото.

Petru însă s-a ridicat şi a alergat la mormânt. Când s-a aplecat ca să se uite înăuntru, a văzut doar fâşiile de pânză. Apoi s-a întors acasă, mirat de ce s-a întâmplat. Pe drumul spre Emaus

13 И , ето, в същия ден двама от тях отиваха в едно село на име Емаус, шестдесет стадии(Около 11 километра.) далеч от Ерусалим.

În aceeaşi zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emaus, care era la o distanţă de şaizeci de stadii de Ierusalim.

14 И те се разговаряха помежду си за всичко онова, що бе станало.

Aceştia vorbeau unul cu altul despre lucrurile care se întâmplaseră.

15 И като се разговаряха и разискваха, сам Исус се приближи и вървеше с тях;

În timp ce vorbeau şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea alături de ei.

16 Н о очите им се удържаха да Го не познаят.

Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască.

17 И рече им: Какви са тия думи, които разменявате помежду си, като пътувате? И те се спряха натъжени.

El i-a întrebat: – Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? Ei s-au oprit, uitându-se trişti,

18 И един от тях, на име Клеопа, в отговор Му рече: Само ти ли си пришелец в Ерусалим и не знаеш станалото там тия дни?

iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, i-a răspuns: – Tu eşti singurul străin în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?!

19 И рече им: Кое? А те му рекоха: Станалото с Исуса Назарянина, Който бе пророк, силен в дело и в слово пред Бога и пред всичките люде;

– Ce anume? i-a întrebat El. – Cele privitoare la Isus din Nazaret, i-au răspuns ei, Care era un profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.

20 и как нашите главни свещеници и началници Го предадоха да бъде осъден на смърт и Го разпнаха.

Şi cum conducătorii preoţilor şi conducătorii noştri L-au dat să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit.

21 А ние се надявахме, че Той е Онзи, Който ще избави Израиля. И освен всичко това, вече е трети ден, откак стана това.

Noi însă speram că El este Cel Ce avea să-l răscumpere pe Israel. Da, şi pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri!

22 П ри туй и някои жени измежду нас ни смаяха, които като отишли отзарана на гроба,

Mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au uimit cu totul. Ele au fost dis-de-dimineaţă la mormânt

23 и не намерили тялото Му, дойдоха и казаха, че видели и видение на ангели, които казали, че Той бил жив.

şi nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au văzut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăieşte.

24 И някои от ония, които бяха с нас, отидоха на гроба, и намериха тъй както рекоха жените; а Него не видели.

Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit exact aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.

25 И Той им рече: О несмислени и мудни по сърце да вярвате всичко, което са говорили пророците!

El le-a zis: – O, cât de nesăbuiţi şi de înceţi la inimă sunteţi când este vorba să credeţi tot ce au spus profeţii!

26 Н е трябваше ли Христос да пострада така и да влезе в славата Си?

Nu trebuia oare Cristosul să sufere aceste lucruri şi să intre în slava Lui?

27 И като почна от Моисея и от всичките пророци, тълкуваше им писаното за Него във всичките писания.

Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.

28 И приближиха селото, в което отиваха; Той се държеше, като че отива по-надалеч.

Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că vrea să meargă mai departe.

29 Н о те Го нудеха, казвайки: Остани с нас, защото е привечер, и денят вече е превалил. И Той влезе да остане с тях.

Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua este deja pe sfârşite! Astfel El a intrat să rămână cu ei.

30 И като седна с тях на трапезата, взе хляба и благослови, разчупи и даде им.

În timp ce stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt -o şi le-a dat-o.

31 И очите им се отвориха и Го познаха; а Той стана невидим за тях.

Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32 И рекоха помежду си: Не гореше ли в нас сърцето, когато ни говореше по пътя и когато ни тълкуваше писанията?

Şi-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima (în noi) când ne vorbea pe drum şi când ne deschidea Scripturile?“

33 И в същия час станаха и се върнаха в Ерусалим, гдето намериха събрани единадесетте и тия, които бяха с тях,

S-au ridicat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi laolaltă pe cei unsprezece şi pe cei care erau împreună cu ei.

34 к оито и казаха: Господ наистина възкръснал и се явил на Симона.

Ei le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi i S-a arătat lui Simon!“

35 Т е пък разправиха станалото по пътя, и как Го познаха, когато разчупваше хляба.

Şi le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii. Isus li Se arată ucenicilor

36 И когато говореха за това, сам Исус застана посред тях и каза им: Мир вам!

În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“

37 А те се стреснаха и се уплашиха, като мислеха, че виждат дух.

Îngroziţi şi înspăimântaţi, ei credeau că văd un duh.

38 И Той им рече: Защо се смущавате? И защо се пораждат такива мисли в сърцата ви?

El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi de ce vi se ridică astfel de îndoieli în inimile voastre?

39 П огледнете ръцете Ми и нозете Ми, че съм Аз същият; попипайте Ме и вижте, защото дух няма меса и кости, както виждате, че Аз имам.

Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu!“

40 И като рече това, показа им ръцете и нозете си.

Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Lui.

41 Н о понеже те от радост още не вярваха и се чудеха, Той рече: Имате ли тук нещо за ядене?

Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“

42 И дадоха му част от печена риба.

I-au dat o bucată de peşte fript (şi un fagure de miere),

43 И взе та яде пред тях.

iar El le-a luat şi le-a mâncat în faţa lor.

44 И рече им: Тия са думите, които ви говорих, когато бях още с вас, че трябва да се изпълни всичко, което е писано за Мене в Моисеевия закон, в пророците и в псалмите.

Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, şi anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.“

45 Т огава им отвори ума, за да разберат писанията.

Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile,

46 И рече им: Така е писано, че Христос трябва да пострада и да възкръсне от мъртвите в третия ден,

şi le-a zis: „Aşa este scris, şi anume Cristosul trebuia să sufere şi să învie dintre cei morţi a treia zi,

47 и че трябва да се проповядва в Негово име покаяние и прощение на греховете между всичките народи, като се започне от Ерусалим.

iar pocăinţa spre iertarea păcatelor să fie vestită în Numele Lui tuturor neamurilor, începând din Ierusalim.

48 В ие сте свидетели на това.

Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

49 И , ето, Аз изпращам върху вас обещанието на Отца Ми; а вие стойте в града, докато се облечете със сила от горе.

Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!“ Înălţarea la cer

50 И ги заведе до едно място срещу Витания; и дигна ръцете Си да ги благослови.

Apoi i-a condus afară, până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat,

51 И като ги благославяше, отдели се от тях, и се възнесе на небето.

iar în timp ce-i binecuvânta s-a depărtat de ei şi a fost luat în cer.

52 И те Му се поклониха, и върнаха се в Ерусалим с голяма радост;

Ei I s-au închinat şi apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

53 и бяха постоянно в храма, благославящи Бога..

Şi tot timpul erau în Templu, lăudându-L şi binecuvântându-L pe Dumnezeu. (Amin.)