1 « Consolate, consolate il mio popolo, dice il vostro DIO.

„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru.

2 P arlate al cuore di Gerusalemme, e proclamatele che il suo tempo di guerra è finito, che la sua iniquità è espiata, perché ha ricevuto dalla mano dell'Eterno il doppio per tutti i suoi peccati».

Vorbiţi blând Ierusalimului şi strigaţi-i că truda lui s-a sfârşit, că vina lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“

3 L a voce di uno che grida nel deserto: «Preparate la via dell'Eterno, raddrizzate nel deserto una strada per il nostro DIO.

„Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în deşert un drum pentru Dumnezeul nostru!

4 O gni valle sia colmata e ogni monte e colle siano abbassati, i luoghi tortuosi siano raddrizzati e i luoghi scabrosi appianati

Orice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă şi orice povârniş se va preface în câmpie.

5 A llora la gloria dell'Eterno sarà rivelata e ogni carne la vedrà, perché la bocca dell'Eterno ha parlato».

Atunci se va arăta slava Domnului, şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună, căci gura Domnului a vorbit.»

6 U na voce dice: «Grida!», e si risponde: «Che griderò?». «Grida che ogni carne è come l'erba, e che tutta la sua grazia è come il fiore del campo.

Un glas zice: «Strigă!» «Ce să strig?», am întrebat eu. «Orice făptură este ca iarba şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!

7 L 'erba si secca, il fiore appassisce quando lo Spirito dell'Eterno vi soffia sopra; certo il popolo non è altro che erba.

Iarba se usucă, iar floarea cade când suflarea Domnului vine peste ea!» Într-adevăr, ca iarba este poporul!

8 L 'erba si secca, il fiore appassisce, ma la parola del nostro DIO rimane in eterno».

Iarba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.

9 O Sion, tu che rechi la buona novella, sali su un alto monte! O Gerusalemme, tu che rechi la buona novella alza la voce con forza! Alza la voce non temere! Di' alle città di Giuda: «Ecco il vostro DIO!».

Suie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune! Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! Înalţă-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»

10 E cco, il Signore, l'Eterno viene con potenza, e il suo braccio domina per lui. Ecco il suo premio è con lui e la sua ricompensa lo precede.

Iată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte.

11 E gli pascolerà il suo gregge come un pastore, radunerà gli agnelli col suo braccio e li porterà sul suo seno, e guiderà con dolcezza e cura le pecore che hanno i piccoli.

El Îşi va paşte turma ca un păstor; Îşi va strânge mieii în braţe, îi va lua la piept şi va călăuzi blând oile care alăptează.

12 C hi ha misurato le acque nel cavo della sua mano, preso le dimensioni del cielo con la spanna, raccolto la polvere della terra in una misura, o pesato le montagne con la stadera e i colli con la bilancia?

Cine a măsurat apele în palma lui şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?

13 C hi ha preso le dimensioni dello Spirito dell'Eterno, o come suo consigliere gli ha dato insegnamenti?

Cine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?

14 C on chi si è consultato, perché gli desse intendimento, e gli insegnasse il sentiero della giustizia, gli impartisse conoscenza e gli mostrasse la via del discernimento?

Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? Cine L-a învăţat calea dreptăţii? Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii?

15 E cco, le nazioni sono come una goccia in un secchio, sono considerate come il pulviscolo della bilancia; ecco, egli solleva le isole come un piccolissimo oggetto.

Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.

16 I l Libano non basterebbe a provvedere il combustibile per il fuoco, né i suoi animali basterebbero per l'olocausto.

Libanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.

17 T utte le nazioni sono come un nulla davanti a lui e sono da lui ritenute un nulla e vanità.

Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.

18 A chi vorreste assomigliare Dio e quale immagine gli mettereste a confronto?

Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? Ce imagine aţi putea găsi pentru El?

19 U n artista fonde un'immagine scolpita e l'orafo la riveste d'oro e fonde catenelle d'argento.

Un idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.

20 C hi è troppo povero per una tale offerta sceglie un legno che non marcisce e si procura un abile artigiano, perché prepari un'immagine scolpita che non si muova

Săracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.

21 M a non lo sapete, non l'avete udito? Non vi è stato annunciato fin dal principio? Non avete compreso dalle fondamenta della terra?

Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?

22 E gli è colui che sta assiso sul globo della terra, i cui abitanti sono come cavallette; egli distende i cieli come un velo e li dispiega come una tenda in cui abitarvi.

El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.

23 E gli riduce i principi a un nulla e rende inutili i giudici della terra.

El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.

24 A ppena sono piantati, appena seminati, appena il loro stelo ha messo radici in terra, egli soffia su di loro ed essi seccano e l'uragano li porta via come stoppia.

De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.

25 « A chi dunque mi vorreste assomigliare, perché gli sia pari?», dice il Santo.

«Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.

26 L evate in alto i vostri occhi e guardate: Chi ha creato queste cose? Colui che fa uscire il loro esercito in numero e le chiama tutte per nome; per la grandezza del suo vigore e la potenza della sua forza, nessuna manca.

Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte.

27 P erché dici, o Giacobbe, e tu, Israele, dichiari: «La mia via è nascosta all'Eterno e il mio diritto è trascurato dal mio DIO»?

De ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de Domnul şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»

28 N on lo sai forse, non l'hai udito? Il DIO di eternità, l'Eterno, il creatore dei confini della terra, non si affatica e non si stanca, la sua intelligenza è imperscrutabile.

Nu ştii? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul marginilor pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns.

29 E gli dà forza allo stanco e accresce il vigore allo spossato.

El dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere.

30 I giovani si affaticano e si stancano, i giovani scelti certamente inciampano e cadono,

Flăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii se vor împiedica şi vor cădea,

31 m a quelli che sperano nell'Eterno acquistano nuove forze, s'innalzano con ali come aquile, corrono senza stancarsi e camminano senza affaticarsi.

dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi.