1 E lifaz, el temanita, respondió:

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2 « Tratar de hablarte te será molesto; pero, ¿quién podría quedarse callado?

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 Y o recuerdo que tus sabias enseñanzas infundían fortaleza a los débiles.

Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4 S i alguien caía, tus palabras lo levantaban; tú sostenías al que estaba por caer.

Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5 P ero ahora que eres tú quien sufre, ¡te desanimas y no logras superar tu turbación!

Dar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6 ¿ Desconfías acaso de tu temor a Dios? ¿Ya no crees que tu integridad puede salvarte?

Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7 » Piensa en esto: ¿quién castiga al inocente? ¿Dónde has visto que el justo sufra algún daño?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8 L o que sí he llegado a ver es lo siguiente: los que siembran maldad, cosechan lo que siembran;

Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9 e l aliento de Dios sopla sobre ellos, y su enojo contra ellos los consume.

Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 A unque rujan como leones y gruñan como cachorros, Dios los calla y les rompe los colmillos.

Urletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11 E l león viejo muere por falta de presa, y los cachorros de la leona se van por su camino.

Leul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 » Mucho de esto lo desconocía; pero una noche escuché un rumor.

Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13 E n mis tenebrosas pesadillas, y cuando mi sueño era más profundo,

În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14 a lgo me hizo temblar de miedo; ¡algo hizo que me estremeciera hasta los huesos!

m-au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15 S entí sobre mi piel el soplo de un espíritu, y el pelo de mi cuerpo se erizó.

Un duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16 D elante de mis ojos estaba una silueta; y aunque no pude ver su rostro, alcancé a escuchar que susurraba:

S-a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

17 “ ¿Acaso el hombre es más justo que Dios? ¿Es acaso más puro que su propio creador?

«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18 S i Dios no confía ni en sus ángeles, pues ve la torpeza de sus propios siervos,

Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19 ¿ cómo puede confiar en el hombre, que habita en casas construidas sobre el barro, y que un día será pasto de los gusanos?

cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20 N ace por la mañana y muere por la noche, y se pierde para siempre, sin que nadie lo recuerde;

De dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21 ¡ es arrancado, como las estacas de una carpa, y muere antes de alcanzar sabiduría!”

Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»